—Bine, poate nu-i momentul potrivit să te întreb asta dar.... Vrei să fii iubita mea? (Dan)
—Păi, eu.... Eu ... (Andra)
—Ok, am înțeles... Nu-i nimic... (Dan)
—Nu, nu ai înțeles... Răspunsul e ,,da"... Vreau. (Andra)
—Serios? Vrei? (Dan)
—Da. (Andra)
Daniel m-a luat în brațe și m-a strâns la piept, îmi place foarte mult când face asta... De fapt îmi place de el de ceva vreme însă nu am vrut ca sentimentul să evolueze... Dar așa s-a întâmplat.
—Hai în casă, e frig aici și mai și plouă. (Daniel)
—Ok. (Andra)
Am plecat împreună în casă. Eram udă fleașcă. M-am ridicat în camera mea ca să îmi schimb hainele, și le-am dus pe cele ude în coșul de rufe. Am luat pe mine o pereche de pantaloni scurți și un tricou verde larg.
Încă nu-mi vine a crede ce tocmai s-a întâmplat... De fapt pot să cred, am primul meu iubit... Mda, nu m-aș fi așteptat să fie chiar Daniel dar asta nu contează...
Cobor în bucătărie să iau cina. Toți erau deja acolo, mai lipseam doar eu.
Ne-am așezat cu toții la masă. Eram foarte tăcuți. Deodată tata distruge liniștea.
—Copii, ce noutăți mai aveți? Cum la școală? (Tata)
—Normal... (Toți 3)
—Ok. (Mama)
Am terminat de mâncat prima și am plecat în cameră. Nu știu ce o să fac acum... Să mă uit la un film sau să joc ceva în telefon?
La ușă a bătut cineva.
—Intră. (Andra)
Era Elena.
—Ce faci? (Elena)
—Nimic.... Ai vrut să-mi zici ceva? (Andra)
—Da ... Plec de crăciun cu câțiva colegi la munte, nu vrei să vii și tu? Dan a zis că vrea să meargă... O să stai cu mine în cabană. Ce zici? (Elena)
—Sigur, daca îmi permite mama... (Andra)
—Am vorbit deja cu ambii. Au zis că sunt de acord dacă merge și Dan. El fiind cel mai mare din familie ,,trebuie" să aibă grijă de noi. (Lena)
—Ok, mă bag și eu. (Andra)
—Bine, asta am vrut să știu. Ok, acum o să plec, te las, pa. (Lena)
—Pa. (Andra)
Și uite-așa a plecat Elena și am rămas din nou singură. M-am culcat, e ora 23 și ceva... Mda, azi am luat cina cam târziu... Îmi sună telefonul. Mă trezesc somnoroasă și răspund fără să mai văd cine sună.
—Alo. (Andra)
—Hei, ce așa supărată? (Dan)
—A, tu erai, credeam că-mi face cineva vreo farsă.. (Andra)
—Deci, ai acceptat să mergem în vacanță la munte? (Dan)
—Mhm, sigur. (Andra)
—Am știut că vei accepta... Nu știu cum dar am fost sigur de asta. (Dan)
—Păi normal, tu știi tot. (Andra)
—Sigur. Deci, acum ce faci? (Dan)
—Dorm. (Andra)
—Deja nu mai dormi... Scuze că te-am trezit doar că nu aveam ce face... Bine, te las să te culci înapoi. Noapte bună. (Dan)
—Noapte bună. (Andra)