Capitolul 21- De ce toti pleaca de langa mine? (1)
Dimineata m-am trezit la pieptul lui. Miracolul vietii mele, Harry. Cateodata ma mai gandesc la ce spune Ann despre asta. Oare e fericita? Asa sper. Harry mi-a luminat viata in adevaratul sens al cuvantului. Acum sunt fericita fata de zilele in care stateam cu orele inchisa in camera mea si ma uitam la filme, doar pentru a uita de viata mea. Oricat a incercat mama sa ma faca sa ma simt mai bine, nu a reusit. Am tresarit speriata din pat.
- Mama! am soptit gandindu-ma ce mai face. Oare e ok?
- Ce e, iubito? ma intreaba Harry somnoros cu o voce ragusita ce imi da fiori pe sira spinarii. In mod normal, daca nu eram in situatia asta, saream pe el in secunda urmatoare.
- Mama... Am uitat complet de ea... Oare este bine? Nu am mai vazut-o de ceva timp. O voi suna imediat, spun.
- Le-am putea face o vizita parintilor tai mai tarziu. Ce zici?, zice intinzandu-si bratele pentru a-l cuprinde intr-o imbratisare.
- Suna bine, acum haide sa ne pregatim de scoala. Vom intarzia.
Chicoti si s-a dat imediat jos din pat.
- Da, sa traiti! zice serios ducandu-si mana la frunte.
Doar am ras si m-am dus sa pregatesc micul dejun cat timp el se imbraca.
Dupa ce am fost gata de scoala, ne-am urcat in masina luxoasa a lui Harry si am plecat...
La scoala parea ca elevii deja se obisnuisera cu relatia noastra, asta incluzand gesturile de afectivitate in public. Inainte uram sa vad cupluri ce se saruta in public. Mi se parea scarbos... Acum ca eu sunt cea ce face asta, nu mai imi pasa.
Dupa ore, am sunat-o pe mama si parea ca nu se simte prea bine. Ce o fi cu ea?
Cand am ajuns in fata casei parintilor mei, m-am uitat tematoare la Harry si a zambit.
- Va fi bine, o sa vezi, m-a asigurat Harry.
- Sper.
Am intrat in casa, iar mama era de negasit.
- Mama? am strigat.
- Sunt sus, scumpo.
Am urcat pana la etaj, in dormitorul mamei. Cand ne-a vazut, a zambit si a lasat jos cartea pe care cred ca o citea. A venit spre mine si m-a cuprins intr-o imbratisare calda, apoi s-a uitat la Harry si i-a zambit. Am coborat inapoi la parter si ne-am asezat pe canapeaua din living.
- Cum te simti mami? o intreb ingrijorata.
- Sunt bine, scumpo. Cum mai esti tu?
- Sunt bine.
- Si cum mai e treaba intre voi doi? zice ranjind.
- Intre noi? Pai mami nu e nimic. Adica stii bine ca suntem doar prieteni. Eu cu Harry... Stii tu. Aammm... Adica stii ca nu imi mai place One Direction, spun pierzandu-ma in propriile cuvinte.
- Da, iar eu nu ma uit la stiri. " Alice esti impreuna cu Harry Styles? Da. ", zice mama pe un ton pitigaiat.
Am inceput sa rad.
- Mama! o "cert" eu.
- Ce se intampla aici? aud o voce din spate.
- Peter! strig si ii sar in brate. Peter e tatal meu adoptiv, insa nu pot spune ca am avut intotdeauna o relatie prea stransa, dar acum chiar mi-a lipsit.
- Ce faci pustoaico? zice imbratisandu-ma.
- Nu imi mai spune asa...
Harry a chicotit, iar tata s-a uitat serios la el.
- Tu cine esti? intreaba tata ridicand o spranceana.
- Eu... Eu sunt...
- Harry. Iubitul meu, ii sar in aparare lui Harry.
- Iubit? zice tata uimit.
- Da! Am nouasprezece ani... De cate ori trebuie sa iti aduc aminte? zic plictisita.
- Pai, fiind pus in fata faptului implinit, ce pot sa va zic? Daca o distrugi, te distrug, zice tata serios.
Harry a inghitit in sec, insa s-a linistit imediat cand a vazut ca tata nu voia sa ii faca ceva in adevaratul sens al cuvantului. Saracul Harry...
- Auu..., am auzit din bucatarie.
Am fugit repede spre locul de provenienta a sunetului si am vazut-o pe mama sprijinindu-se de blatul de bucatarie, cu o mana la cap.
- Mama! am strigat si am fugit direct spre ea.