Capitolul 11 - Fie roata si patrata, tot se-ntoarce ea odata!
Alice's POV:
Ne pregateam sa intram pe arena uriasa pe care baietii sustineau concertul.
Am dat cele sase bilete unor domni inalti si impunatori, imbracati din cap pana in picioare in negru. Dupa ce am trecut de ei, un alt domn, de aceasta data mai prietenos, ne-a condus pana la locurile noastre.
Cand am ajuns, am ramas cu gura cascata. Primul rand, pentru cei cu bilete VIP ca noi, era gol. De-a dreptul gol. Nici macar unul dintre scaune nu era ocupat. Am ales sa las balata asta, pana cand Max ne-a intrebat:
- Deci? Unde vreti sa stam? Parintii mei au ocupat tot randul pentru noi. Simtiti-va ca acasa.
Whaaaaat? Am crezut ca o sa lesin. Va dati seama ce inseamna asta? Primul rand, tot, al nostru. Atunci cand unul din baieti se va uita spre primul rand, va ramane uimit sa vada ca doar sase dintre locuri sunt ocupate. Si de cine? Doi dintre prietenii lor cei mai buni, trei oameni normali, si bineinteles, o fana obsedata. Eu. Sau poate s-au obisnuit? In fine... Inca ma mai gandesc cum sa ma razbun pe Harry.
Harry's POV:
Eram in spatele scenei cu baietii. Fanii sa auzeau tipand de bucurie inca de aici.
In cinci minute, managerul nostru ne-a anuntat ca trebuie sa intram, asa ca ne-am apropiat cu pasi repezi de scena.
Imediat ce ne-am facut simtita prezenta pe scena, toti au inceput sa tipe. Cateva fane aveau postere cu noi si bannere cu tot felul de mesaje. " I love you .", " One Direction" sau " Marry me? " pot spune ca erau cele mai neinspirate.
Am inceput cu " Story of my life. " Toate directionerele nostre, asa cum ne place sa le numim, au inceput sa tipe. M-am indreptat cu baietii spre public si am observat ca primul rand era ocupat doar de sase persoane. Max, Jack, Ea, Tania sau eu stiu cum, Lia, si baiatul acela... Austin, parca.
Parea ca toti se distrau. Toti, numai ea nu. Cand am ajuns la marginea scenei si i-am privit, ea si-a aplecat imediat privirea.
Dar cine e aceasta "ea"? Nici eu nu stiu. Am numit-o asa pentru ca mi-a atras privirea...
***
Concertul a fost extraordinar, insa suntem extenuati. Acum, urmeaza sesiunea de autografe. Cand am ajuns in camera unde se tinea sesiunea, sute de fane ne fotografiau si plangeau.
La sfarsit, atunci cand credeam ca nu o se mai termine, dupa ce mana ma durea ingrozitor, cateva fane ne creasera mici probleme, iar unele dintre ele chiar lesinasera, o fata care tocmai intrase in camera imi atrase atentia.
Era imbracata intr-o rochie rosie, mulata pe corpul ei subtire si cu un decolteu in forma de V pe spate. Era putin mai scunda ca mine, parul ei era brunet, iar cascada de bucle ce il defineau, arata surprinzator de bine. Mergea incet spre noi, asa ca i-a lasat in fata pe ceilalti fani. Asteptam sa vina mai repede randul ei, incat ardeam de curiozitate sa ii vad trasaturile, sa ii vad ochii si buzele, sa ii vad zambetul, tot. Pana acum, am vazut-o stand doar cu spatele, vorbind cu prietenii ei. Fiind insa si ultima fana, puteam sta mai mult cu ea.
In sfarsit venise randul ei. Primul de la masa era Niall. Inca nu ma uitam la ea. Sincer, nu am vrut sa dau ceva de banuit, dar puteam vedea cu coada ochiului ca ii zambea lui Niall. Apoi a trecut la Liam. Acestuia i-a zis ceva, la care el a inceput sa rada, iar ea a zambit. Dupa ce Liam i-a semnat grabit foaia, a trecut mai departe la Zayn. Acesta a imbratisat-o, apoi i-a semnat foaia si i-a spus ceva la ureche, la care ea a zambit. Lou a fost urmatorul. El doar i-a semnat foaia si i-a oferit un zambet cald. Acum, in sfarsit, ajungea la mine. Sunt ultimul. Poate sta cu mine cat vrea, nu? Acum ii puteam vedea zambetul. Insa, in mod neasteptat, cand isi ridica privirea din pamant si imi intalni ochii, zambetul ii pieri.
Am ramas blocati cateva secunde, uitandu-ne ochi in ochi. Pana acum, nu am observat ce ochi frumosi are. Am ramas uimit vazand ce culoare frumoasa au.. Erau de un verde inchis, exact ca ai mei. Se potriveau perfect cu parul ei brunet si ondulat... Ca al meu... Buzele ei erau frumoase. Erau micute si delicate, ceea ce ma facea sa vreau sa le sarut. Am iesit insa din transa asta, dandu-mi seama ca baietii se holbau la noi. I-am semnat repede foaia, iar Paul a inceput sa o inpinga.
- Hei! Hei! Nu o impinge! am zis repede ridicandu-ma de pe scaun si aratand spre ea.
- Dar domnule, am crezut ca va deranjeaza, zice Paul.
Nu i-am raspuns, insa i-am aruncat doar o privire ucigasa si m-am dus sa o ajut pe aceasta fata care imi sucise mintile.
- Esti bine? o intreb incercand sa o ajut sa se ridice.
- D-Da.. spune balbaindu-se si uitandu-se dinnou in ochii mei.
Mi se parea atat de cunoscuta... Poate oboseala e de vina si nu imi pot da seama cine e.
- Scuza-ma, dar trebuie sa plec, spune ea in timp ce isi aranjeaza rochia.
- Pot sa te conduc acasa daca vrei, ii spun.
- Harry, ce s-a intamplat cu tine?
- N-Nu inteleg ce vrei sa spui... De fapt nici nu cred ca ne-am mai intalnit..., ii zic.
- O, si de cate ori ne-am intalnit. Dar tie nu iti pasa.
- Nu cred ca..., incep sa spun dar ea ma opreste.
- Fana obsedata? Iti spune ceva?
- Liss? o intreb socat.
- Chiar eu.
- Imi pare rau, chiar nu am vrut sa...
- Sa ce, Harry?
- Uite..., incerc eu sa ii spun ce simt.
- Harry, du-te! Uite cate fane obsedate mai stau la rand ca sa le semnezi!
- Dar tu ai fost ultima fata careia i-am dat un autograf.
- Nu incepe!
Nu am mai spus nimic, iar ea a plecat. Liss... Nu observasem cat e de... Frumoasa? Nu i-am observat frumosetea pana acum. Acel mic zambet, ochii verzi si stralucitori, parul ondulat, firea ei sensibila, toate astea... Toate astea o fac pe ea. Mereu am crezut ca este o simpla fana, insa abia acum imi dau seama ca e ceva special la ea. Ceva ce ma atrage. Insa... Care este acel lucru? Inca nu imi vine sa cred. Arata fabulos. Hainele acestea, rochia ei rosie si pantofii ei negrii o faceau sa arate diferit fata de cum arata la scoala. E posibil sa pic dintr-o extrema in alta? De la ura la iubire? Toti spun ca ura si iubirea sunt atat de diferite, dar e atat de usor este sa treci dintr-o stare in cealalta. Granita dintre aceste doua sentimente e atat de usor de trecut...
***
Alice's POV:
Ieri, am stat pe ganduri toata seara. M-am gandit la cum se uita la mine, la ochii lui verzi, la parul lui carliontat, la buzele lui rozalii, la tot. Chiar si la cum as putea sa ii distrug zambetul ala de pisalog. Inca sunt in cautari de "pedepse pentru ce mi-ai facut".
Acum trebuie sa ma pregatesc de scoala. Ma gandesc ce voi face azi, cand il voi intalni pe Harry. Cand am coborat la micul dejun, am vazut o masina neagra, una necunoscuta, oprind in fata casei. Am plecat fara sa mai mananc, si am iesit in curte. O silueta inalta cu par carliontat se sprijinea de masina si astepta. Harry.
- Buna dimineata. zice Harry.
- Ce cauti aici? Si de unde stii unde stau?
- Tina mi-a spus. Am venit sa te iau.
- Nu am nevoie ca tu sa vi sa ma iei. Pot sa merg si singura pana la scoala. Pleaca!
- Nu!
In secunda urmatoare, Harry era langa mine si am simtit cum ma ridica si ma forteaza sa intru in masina. Dupa cinci minute in care am incercat sa ma tin tare, am cedat.
Am intrat in masina si am plecat. Drumul a fost atat de tacut. Cand am ajuns la scoala, toata lumea se holba la noi. Ce? Nu e normal sa fi cu un superstar international in masina? Nu toata lumea face asta?
NU.
__________________________________________________________________________________
Bini... Sper sa va placa. Nu stiu de ce dar am senzatia ca asta e un capitol pe gustul vostru. In sfarsit cu ceva actiune :)))
Pupici pentru Smără si Tomiță :*
Hugs & kisses pentru: Alexa pentru ca nu ne-am mai vazut de mult timp si trebuie sa ne intalnim o data sa vedem filmul ala... " Orasul oaselor ", parca?
Va multumesc celor ce imi votati povestea, celor ce imi comentati la fiecare capitol si celor ce imi cititi povestea.
Kisses :*
Hazz.