DOVE
Lunile au trecut repede si nu s-au mai întâmplat evenimente ieșite din comun. Am revenit din nou la viata mea plictisitoare si m-am împăcat cu Jace. Era totul bine, deși o sa aflu mai târziu ca mai rau de atat nu se poate.
L-am scos pe Luke din viata mea dupa cele mai urate momente ale existentei mele petrecute in mașina lui.
"Asculta... Eu nu sunt cine crezi tu ca sunt...." Cuvintele lui răsuna si acum ca un ecou in capul meu si simt cum spasme imi cuprind corpul si-mi vine sa ma zvârcolesc pe jos de durerea pe care mi-o provoacă el. Sau pe care mi-o provoca.
Pentru ca mi-am pierdut ultimele luni perfecționând anumite defecte si având grija sa il închid pe Luke in cea mai sigura închisoare din lume. Si anume calvarul numit sufletul meu. Unde intr-o cutie veche si ruginita lângă trecutul meu întunecat se odihnește un băiat blond cu ochii albaștri si pierduți.
"Ce vrei sa spui?" L-am întrebat confuza si speriata din cauza tonului sau ce-mi dădea fiori.
"Te-am mințit, Summer..."
Ba nu, Luke. Eu sunt cea mincinoasa aici, nu tu.
"Eu nu aveam nevoie de o iubita. Voiam doar o jucărie cu care sa ma joc." Mi-a explicat pe un ton plat. Am simțit cum pământul imi fuge de sub picioare si cum sunt pe punctul de a avea un atac de panica. "Voiam doar sa-mi bat joc de tine. Pentru ca esti stupida si prostuța." Avea un rânjet pe fata.
Eram blocată. Nu puteam sa ma mișc însă mainile căutau fara Știrea mea o cale de ieșire. Si apoi usa mașinii s-a deschis, iar eu am putut iesi. Nu înțelegeam ce tocmai se întâmplase, dar nu voiam sa-i las lui ultimul cuvânt așa ca m-am întors cu fata spre el înecând sa-mi mențin echilibrul si am spus pe un ton plat care nu trăda nimic:
"Dove. Numele meu e Dove, neborocitule!"
***
Știți documentarele alea cu manguste care sunt urmărite de vulturi. Iar mangusta se pitește undeva crezând ca e in siguranța si aștepta si așteptata, iar atunci cand e sigura ca vulturul a plecat iese scoate capul din ascunzătoare. Si chiar cand e pe punctul de a ajunge la familia ei e inhatata de vultur.
Așa ma simt eu acum.
Imi târăsc picioarele prin barul ponosit in care lucra Jace in fiecare Luni, Miercuri si Joi pana la un separeu din colț unde Jace se prefăcea ca șterge masa. Însă de fapt ma aștepta pe mine. Mirosul puternic de transpirație, mucegai si inca ceva ce nu pot depista e prezent in aer si imi este aproape imposibil sa respir.
Ma așez fara sa zic un cuvânt la masa si Jace imi intinde discret in plic alb si sifonat. Expresia sa e gravă si sângele începuse sa-mi țiuie in urechi iar pulsul mi se accelerase. Simteam ca eram pe cale sa am un alt atac de panica atunci cand am deschis plicul si am parcurs singurele trei cuvinte de pe pagina îngălbenită ce era îmbibată de tutun.
Te-am găsit.