Am avut o noapte de-a dreptul tumultoasă. Până pe la 2 nu am putut închide un ochi. Sunt extrem de neliniștită din cauza locului de muncă. Aveam un sentiment ciudat, cum că nu e bine ce fac, cum că poate nu ar trebui să îl sun pe Tudor.
Apoi numai bine ce am reușit și eu să adorm, e ora 4 și aud bocănituri infernale în ușa, râsete, șușoteli și bufnituri. Mă înarmez cu vaza de pe masa din sufragerie, după ce abandonez florile pe fața de masă, pe care apropo am pătat-o, și decid să deschid ușa. Am o vagă bănuială despre cine ar putea fi pentru că ea mereu își uită cheile, dar nu vreau să risc atâta timp cât sunt singură acasă. Mă uit pe vizor și nu m-a mirar ceea ce văd. Deschid cu încetinitorul ușa fiind menit să le ofer încă puțină tortură din partea mea că mi-au stricat somnul, iar în fața ochilor mi se înfățisează o Agnes beată turtă, foarte veselă, pusă pe șotii după privirile pline de subînțeles ce i le oferă lui Horațiu ce abia o suține, și el aflându-se în aceeași stare ca ea, poate un pic mai afectat. În spatele lor se află Tudor, vizibil iritat că a fost nevoit să îi aducă pe cei doi iubăreți în loc să se retragă pe undeva cu vreo roșcată focoasă. Zâmbesc în sinea mea la gândul acesta și decid că ar fi cazul să îmi iau rolul de persoană cu capul pe umeri și să îi țin puțină morală verișoarei mele numai de dragul de a-i șterge zâmbetul tâmp de pe față, dar nu mai am ocazia că ea mi-o ia înainte.
–Doamne, Barbie. Cum poți să ieși așa să deschizi ușa? Ce e în capul tău? Dacă era vreun obsedat sexual. Vrei să îl întărâți mai tare cu ținuta asta a ta? Horațiu să nu te pună ăla cu coarne să te uiți la sânii Barbarei că te las fără sculă și fără ochi de asemenea.
Cuvintele ei au efectul unui duș rece și mă fac să mă trezesc imediat. În graba mea am uitat să îmi iau halatul de pe marginea scaunului din dormitor, iar acum stau în fața a doi bărbați –unul beat ce-i drept ce nu cred că vede prea clar, dar tot bărbat e– într-un set babydoll roșu în care m-am schimbat pe la 2 că îmi era prea cald în pijamalele mele pufoase, ce abia îmi acoperă ceva. Bravo, Barbara! Părul tău ce sigur stă în toate direcțiile și ținuta foarte "decentă" sigur te face acum să apari ca după o partidă incendiară sau ca și cum ai fi pe cale să începi una. Meriți un premiu. Nu las să se vadă că aș fi afectată de cele constatate și îi iau în serie.
–Ce? Cum, Doamne iarta-mă, poți crede că aș deschide unui necunoscut ușa la 4 dimineața? Cred că tu ar trebui să dai niște explicații cu privire la starea în care mi te prezinți la ușă și mă trezești din somn pentru că da, Agnes, lumea mai doarme și tot tu să fii cea care mă ceartă că nu mi-am luat halatul în graba mea de a deschide ușa înainte să treziți toată scara. Horațiu?! Uită-te în ochii mei, la dracu, nu în decolteul meu! Cu tine vorbesc! Cum poți să o lași să bea în halul ăsta? Hai intrați mai repede înăuntru până nu se trezesc vecinii și cheamă poliția. Chiar nu am nevoie de mai mulți spectatori. La duș cu voi! SEPARAT! Apoi la somn! Hai! Mișcați-vă mai cu talent și aveți grijă să nu spargeți ceva.
Cei doi pun capetele în jos spășiți și împletucind picioarele intră în casă luând direcția dormitorului prințesei. În tot acest timp Tudor abia dacă respira și privea pierdut undeva în sus. După ce a auzit că am de gând să îi bag pe cei doi la somn a încercat să se fofileze și să își ia tălpășița.
–TU! Tun eu vizibil enervată. Tonul dur folosit a avut efectul dorit și craiul de Dorobanți s-a oprit instant. Acum intri în casă! Sunt sigură că nici tu nu ești mai breaz decât cei doi și nu te las să mai pui în pericol alți oameni conducând sub influeța băuturilor alcoolice. Îți pregătesc canepeaua. Vei pleca mâine când îți revii, dar nu înainte de a avea o discuție serioasă.
Se pare că tonul autoritar folosit l-a făcut să mă asculte și se întoarce cu fața spre mine, eu continuându-mi discursul cam lung pentru o persoană trezită din somn.
–Intră. Mă întorc cu spatele nedându-mi seama pe moment că îi voi oferi o priveliște minunată Don Juanului acestuia asupra popoului meu. Eu mă duc să îți aduc o pernă și o pătură și să văd poate găsesc niște haine în care să poți dormi. Încuie ușa după ce te descalți.
Am considerat de cuviință ca înainte să mă înfățișez în fața tipului din sufrageria mea să îmi iau totuși halatul. Nu vreau să dau de înțeles că am făcut tot circul ăsta de bună voie și să fac impresii greșite, mai ales că în joc e posibila mea viitoare slujbă.
Când mă întorc în camera de zi, Tudor nu mai era acolo. Îi trag canapeaua extensibilă să poată dormi bine, îi așez culcușul, iar pe pat îi las o pereche de pantaloni de-ai lui Horțiu ce și i-a lăsat aici când a mai dormit cu verișoara mea și mă duc în bucătărie să beau un pahar de lapte. Deschid frigiderul și realizez că iar s-a golit. Cum Doamne iartă-mă se întâmplă asta când ieri am făcut cumpărături?! Îmi pun într-o cratiță punțin lapte la încălzit –urăsc laptele rece!!!– și aștept gânditoare să mi se încălzească. Mâine-i sâmbătă, deci e ziua în care am o groază de mâncare de făcut, iar cu Ness sigur va fi marhmură nu pot conta nici măcar să îmi țină de urât că la gătit nu m0ar ajuta. E un dezastru în bucătărie și are mare noroc de Horațiu fiindcă știe să gătească. Băiatul ăsta face niște paste de te lingi pe degete. Nici nu mi-am dat seama când m-am pierdut în gânduri decât atunci când lapticul mai avea pușin și dădea în foc. Îmi torn lichidul albicios într-un pahar și pe jumătate adormită ies din bucătărie și iar direcția camerei mele, dar era cât pe ce să scap paharul din mână și să fac o nenorocire când am trecut pe lângă ușa de la sufragerie. Cu spatele la ușă și cu fața spre fereastă, doar un prosop adârnându-i pe șolduri într-un mod care ar trebui să fie interzis prin lege fiind de altfel singurul lucru ce îi acoperea goliciunea, Tudor vorbea la telefon mai mult în șoaptă –cred că nu vroia să trezească pe nimeni. Decid că ar fi bine să mă duc la culcare și să nu ascult conversațiile altora fiind o lipsă de respect, dar nu pot să îmi înfund urechile și prind o parte de conversație.
–Sigur că voi fi acolo, scumpo! Știu cât e de important pentru tine.
–...
–Îmi voi lua mâine bilet spre New York.
–...
–Voi fi acolo. Hai că mă pun să dorm că la noi e 4 dimineața.
–...
–Mulțumesc. Te iubesc! Ai grijă de tine.
–...
–Pa,scumpo! Te sun când plec din aeroport.
Are o iubită în State? De ce am sentimentul ăsta ciudat? De fapt mai bine spus ce e sentimentul ăsta? Nu contează. Probabil e de la oboseală. Patule, păzea că vin!
***
Nu am reușit să dorm prea mult și la 8:30 am făcut ochi –cum îi plăcea tatei să spună în fiecare dimineață când eram acasă. Ce bine era când mă aștepta mama cu micul dejun pregătit și cana mea cu cappuccin! Acum trebui să fac un efort să mă ridic din pat și săîmi pregătesc micul dejun, să mă gândesc cu ce ar trebui să îmi servesc musafirii și să le pregătesc câte o cafea cu sare și niște murături pentru marhmureală.
Îmi fac un duș rapid și îmi las părul liber pe spate să se usuce singur. Mă îmbrac cu o pereche de colanți negri simpli și un tricou alb cu Sponge Bob, papucii pufoși, apoi mă duc spre locul unde se întâmplă magia în fiecare dimineață –bucătăria. Mi-am pregătit un senviș și un cappuccino, iar între timp am vorbit puțin cu mama cerându-i niște idei despre ce aș putea face astăzi mâncare. Îmi iau la revedere de la mama și îi promit că o voi suna mai târziu pe Skype să ne și vedem. Îmi iau un hanorac și tenișii, mă înarmez cu pungi, îmi iau portofelul, telefonul și cheile după ce îmi las prietenii petrecăreți încuiați în casă și mă duc la supermarket.
Mă plim printre rafturi și analizez ofertele, încercând să bifez toate de pe listă. După 20 de minte de plibat printre rafturi mă îndrept agale spre casă, cu capul în listă verificând dacă nu am sărit ceva din întâmplare când de o dată mă izbesc de cineva. Ridic repede privire și cred că era mai bine să nu o fac. Un bărbat cu o statură impresionantă mă fixa cu niște ochi atât de negri încât nu se diferențiază irișii de pupilă. Costumul negru îi îmbracă corpul perfect sculptat. Îl analizez în detaliu, iar ateția îmi e captată de buzele roz, cărnoase, iar barba ce le înconjoară îi sporesc seriozitatea. Părul negru îi aranjat până în cel mai mic detaliu și sprâncelene aproape se unesc într-o încruntătură. Fața lui nu exprimă decât seriozitate și nu înțeleg de ce îmi stârnește interesul în halul ăsta. Nu e decât un bărbat, de care m-am izbit în market, pe care nu îl voi vedea niciodată de acum în colo. Realizez că am fost necioplită după ce că m-am izbit în el și nici nu mi-am cerut scuze.
–Vă rog să îmi scuzați neatenția. Spun eu politicos.
–Mda... Bine. E tot ce îmi răspunde după ce îmi aruncă o privire ce nu am înțeles ce ar vrea să exprime. Se întoarce cu spatele și pleacă spre casă unde își plătește sticla de apă ce o avea în mână și pachetul de țigări.
La revedere, străin misterios.
Ajunsă acasă după ce am plătit iar un taxi cât nu face mă îndrept alene spre apartament decisă să îmi iau carnetul cât de curând. Le pregătesc și petrecăreților câteva sendvișuri, muuultă cafea și clătite cu dulceață de cireșe, preferatele lui Agnes.
Până să se trezească ei am curățat niște ceapă și am călit-o, am tocat morcov, am ales orez și l-am pus la umflat. Am pegătit totul pentru compoziția de sărmăluțe, am pus varza la opărit și m-am apucat de treabă. După vreo două ore am reușit să pun sărmăluțele la foc împreună cu niște ardei umpluți și să fac și o ciorbă Rădăuțeancă, specific moldovenească, să îmi aducă aminte de casă. E săptămâna mâncărurilor tradiționale! Am mai copt niște vinete și le-am tocat pentru salată. Am făcut și maioneza, apoi am pregătit ingredientele pentru un tort. Verific cât e ora și realizez că nici nu știu când a tecut timpul și s-a făcut 2 după amiază deja. Oare petrecăreții mei se mai trezesc azi? Ce mă voi distra când vor intra toți vai de capul lor pe ușa bucătăriei. Totuși mai bine, cât fierb sărmăluțele să fac curat aici, în baie și dacă mai am timp și la mine în cameră.
Zis și făcut. După vreo oră am realizat curățenia, am terminat mâncarea și să ne apucăm de desert. Iumiii! Mi-am pus căștile în urechi să nu îi deranjez pe ceilalți cu muzica mea nebună și mă apuc de bătut ouăle. Spre final, când trebuia să pun doar esența de rom și să dau totul la cuptor, cineva se furișează pe la spatele meu, cu o mână mă cuprinde de talie, iar degetul arătător al celeilalte mâini îl bagă în aluat. E atât de aproape! Îi simt respirația mentolată și fierbinte pe gât, asta dezarmându-mă complet.
Îmi scot căștile cu mâinile tremurânde și mă întorc spre pieptul tare și atât de bine făcut! Oh,Doamne! Mai întreb o dată. Este legal să umbli așa? Încerc să spun ceva, dar cuvintele nu doresc să îmi părăsească gura.
–Bună dimineața! Mă salută Tudor cu un zâmet șarmant pe chip. Ce gătești acolo?
–Dimineața era când m-ați trezit voi, petrecăreților! Și ca să îți răspund la întrebare fac un tort. Vrei cafea?
–Oh! Chiar te rog! Ești o comoară la casa omului.
–Cum bei cafeaua?
–Cu o linguriță de zahar și două de lapte.
–Asta e comanda, dumneavoastă domnule. Ce doriți să mâncați la micul dejun de la... privesc ceasul de pe frigider și continui: 15:38? Îți dau niște sandvișuri cu șuncă și cașcaval, salată de vinete cu roșii, sărmăluțe calde –mai înainte le-am luat de pe aragaz– sau ciorbă Rădăuțeancă?
–Tu ai făcut toate astea? De la cât te-ai trezit? Sau mai bine spus: tu ai mai dormit?
–Pe la 8 și ceva. Am avut timp berechet după ce am făcut niște cumpărături... Dar totuși nu mi-ai spus ce vrei să mănânci. Și să nu aud că nu mănânci când te trezești că îți dau cu deasila și tot mănânci ceva.
–Un pic de ciorbă ar fi perfect. Îmi răspunde el, pe fața lui citindu-se un tumultum de sentimente începând cu șoc, surprindere și mulțumire. Poate doar mi se pare...
Îl servesc cu tot ce e nevoie și mă întorc la tortul meu ce trebuia verificat.