Seduce me

Trei zile

　　　Trei zile! Trei zile amărâte de când nu i-am mai văzut ochii aceia albastri în care mă înecam de fiecare dată când mă fixa cu privirea. Trei zile de când nu mai trăiesc ci doar respir. Trei zile în care am fiert la foc mic. Trei zile de când mă simt ca un gunoi. Trei zile de când nu mai sunt om. Nu credeam vreodată că voi ajunge în asemenea hal din cauza unei femei.

　　　Am crezut că dacă mă voi răzbuna pe nenorocitul acela și îmi voi spăla păcatele făcându-l să plătească mă voi simți mai bine, îmi voi reveni. Am crezut că după ce l-am șifonat bine, o seară în club înconjurat de femei frumoase și dornice în combinație cu o sticlă mare de tărie va fi medicamentul perfect, că o voi uita. Da' de unde?!?

　　　După ce am vorbit cu nașul meu și l-am rezolvat pe Adrian, am mers în Spider. L-am căutat pe Tudor, ce nu știa de isprava mea, am băut bine, apoi m-am retras într-un separeu cu o blondă focoasă. Dornică fata... Nu am putut să o las să mă sărute, nu după ce EA m-a sărutat; nu am putut să îi șterg urmele buzelor ei cu a uneia care cine știe pe unde a pus gura, nu am putut să îi întinez gustul și să îl înlocuiesc cu al alteia. A trecut repede peste refuzul meu, probabil era obișnuită. A trecut și peste faptul că i-am uitat numele și îi tot spuneam Barbie. Probabil se credea o păpușă și o lua asta ca o formă de alint. Dar nu a putut trece peste faptul că atunci când eram pe cale să o pentrez și să o fac a mea am lăsat-o pur și simplu cu ochii în soare. Aproape am aruncat-o cât colo de pe mine și am lăsat-o singură și excitată în locul acela.

　　　Odată cu decizia de a părăsi camera aia am plecat și din club, fără a mai vorbi cu Tudor. Nu am putut să fac nimic. Imaginea ei mi-a apărut pe retină și nu mă lăsa să continui. Simțeam că aș fi trădat-o, că aș fi înșelat-o, că aș fi dezamăgit-o –dacă se putea mai mult de cât am făcut-o deja... Beat cum eram m-am urcat la volanul mașinii, am dat muzica la maxim și am ambalat motorul de câteva ori, apoi am pornit în trombă. Nu aveam o destinație prestabilită, dar subconștientul meu m-a condus la blocul ei, la ea. Aveam nevoie de iertarea ei, de ea și eram hotărât să o obțin.  Nu am nici cea mai vagă idee cum am urcat până la etajul ei, având în vedere că liftul nu funcționa, dar m-am trezit în fața ușii. Am bătut o dată, dar nimic. De două ori, apoi de trei, am început să bat cu pumnul. Mă gândeam de ce nu îmi răspunde, dar mi-am dat seama imediat că am greșit ușa. Mă amuzam pe faza că voi primi o certătură de toată frumusețea de la EA că i-am deranjat vecinii. Cu un zâmbet tâmp pe chip mi-am încercat norocul la cealaltă ușă, de la care am avut același răspuns. NIMIC! Băiat perseverent din fire, am mai încercat, dar mare mi-a fost surpriza când m-am trezit imobilizat și băgat în mașina poliției. De aici mi s-a rupt firul până a doua zi seara, când am reușit să dau și eu niște detalii despre identitatea mea și când am reușit să-mi contactez nașul pe care l-am rugat să vină la mine să-mi achite cauțiunea. Am mers la el și i-am povestit tot. Inițial mi-a zis că-s un mare bou – nu că nu aș fi fost conștient de asta – iar apoi mi-a zis să lupt pentru fata asta și să trag de ea cu dinții.

　　　I-am promis că așa voi face și a doua zi am fost la ușă la ea, dar nimic. Niciun sunet, nicio mișcare. A treia zi la fel... Azi am mers iar și pe scară m-am întâlnit cu o locatară ce mi-a zis că fetele au plecat la părinții uneia din ele lăsându-i pisica în grijă. Atunci mi-am amintit de conversația pe care am avut-o cu câteva ore înainte ca totul să se destrame, când mi-a propus să îi însoțesc să-și vadă părinții, să-i cunosc casa și oamenii ei dragi. A plecat! Am mers la clubul lui Tudor să văd dacă el știe ceva despre adresa ei, ceva ce mi-ar fi de ajutor să dau de ea pentru că la telefon nu-mi răspunde. De trei zile îl are închis și tot ce aud când o sun e "Momentan abonatul apelat nu este disponibil. Lăsați un mesaj vocal după semnalul sonor". O altă veste m-a luat prin surprindere când Lulu, DJ-ul m-a anunțat că Tudor nu își petrece sărbătorile în oraș și e plecat cu chelnerița cea nouă în Moldova. Furia a pus stăpânire pe mine și am pornit în trombă spre cea mai apropiată sală, unde trebuia să mă descarc, dar se pare că soarta nu a ținut cu mine. La nici două străzi distanță, am trecut pe roșu, iar în timp ce încercam să evit un alt autoturism am ricoșat în vitrina unui magazin. Astfel uite-mă pe un pat de spital, înconjurat de medici și niște asistente disperate care mă consultă.