Seduce me

Proiect nou și coleg de bancă

　　　După ce ne-am fugărit în întregul apartament și am avut acea discuție de-a dreptul jenantă, am luat micul dejun la amiază și am revenit cu picioarele pe pământ. Eu am plecat la facultate, iar Tudor să se ocupe de afacerile lui, rămânând vină diseară la cină.

　　　Acum sunt în drum spre cursul despre "Fundamentele marketingului" și îi povestesc mamei la telefon cum a decurs seara mea și apoi despre dimineața asta. Ea râde în hohote de mine și de naivitatea mea. Mereu mi-a zis că eu nu știu să mint și că sunt si groaznic de naivă. Ce pot face dacă îmi pun atât de ușor încrederea în oameni? Mereu mi-am zis că mă voi arde rău dacă o mai fac și se pare că încep să gust din amărăciunea minciunilor fie ele spune și pentru o glumă nevinovată.

　　　–Zi-i că mama ta o sî-i rupî chicioarili când îl prindi dacă îți mai faci glumi d-astea.

　　　–Îl voi informa, dar dacă fac asta sigur nu va mai veni la noi de Crăciun.

　　　–Vii acasă di Crăciu?

　　　–Vin acasă di Crăciun...

　　　–Ci bini! Chiar aș fi vrut să vă invit pe toți. Mi-e așa de dor de tine și de Agnes. Și aș vrea sî îi cunosc șî pi băieți.

　　　–Vom veni, mamă. Deja am vorbit cu ei și sunt mai mult decât încântaț'. Pffff!

　　　 Mai sunt doar câteva locuri și alea toate în primele rânduri și azi nu mă simt în stare să ascult o lecție fără să închid măcar un ochi. Mor de somn după noaptea ce am avut-o. Oh! Uite că mai e unu acolo fix la margine. Perfect.

　　　–Mamă?

　　　–Da?

　　　–Hai câ ti sun când ies di la cursuri că am ajuns în sală.

　　　–Ok. Hai! Te pup, fetița mea frumoasă. Ai grijî.

　　　–Și eu, mami. Pa! Pa! Îmi iau eu la revedere în timp ce îmi îndrept pașii spre locul mult dorit.

　　　 Încerc să îmi pun telefonul pe silențios și să îl introduc în geantă întrebându-l pe băiatul de pe locul vecin dacă e liber. Nu i-am văzut fața pentru că am venit din spate și capul său era pe bancă. Se pare că nu sunt singura care a avut o noapte scurtă. Zâmbesc la gândul ăsta, iar când reușesc să îmi pun telefonul în nebunia din geantă ridic privirea spre tipul ce acum are trăsăturile mai mult decât expuse. De ce sunt așa ghinionistă? S-a dus pe apa sâmbetei săptămâna mea cu un așa început...

　　　–Bună, păpușă. Ești invitata mea. Îmi răspunde tipul care nu era nimeni altul decât cel ce de când l-am cunoscut mi-a făcut zile fripte.

　　　–Ăăămm...Nu. Lasă că mă duc în față mai bine. Nu vreau să te deranjez. Mă fâstâcesc eu încercând să plec de acolo cât mai repede fără să fiu necioplită.

　　　–Se pare că moldoveanca poate vorbi și fără accent...

　　　Nu reușesc să îi mai dau niciun răspuns, dar nici să plec de acolo că intră în sală profesorul care astăzi e mai frustrat decât de obicei. Se pare că nu sunt singura care nu a început prea bine săptămâna...

　　　–Luați loc unde apucați și hai să terminăm mai repede. Ordonă el pe un ton dur, iar eu și alții care încă erau în picioare am luat loc de urgență. Astăzi vom face doar jumătate de curs. Defapt vă voi da temele pentru proiectul ce urmează și câteva repere de care vreau să țineți cont. Dacă bifați toate cerințele aveți asigurat trei sferturi din punctaj. Restul de 25% la sută se împarte între corectitudine, originalitate și prezentare. Cine vine să ia foile astea să le împartă la toată lumea? În sală liniște. Nu vă înghesuiți! Văzând că nu se oferă nimeni, scrutează de două ori sala și își pune ochii pe mine. Nu mă las intimidată și îl privesc cu nonșalanță în ochi. Am mai trecut odată printr-o situație asemănătoare în liceul cu dirigul și totodată proful de mate, dar atunci am făcut greșeala să mut privirea. Ha! Punct ochit, punct lovit! Proful și-a ales altă victimă! Tu! Și indică spre o fată vizibil îngrozită din primul rând ce își ținea privirea în pământ. Vino aici!

　　　Cât timp proful îi explica ce și cum Alexandrei, sala a fost cuprinsă de un zumzet de voci care se încercau a fi în șoaptă, fiecare reluându-și discuțiile de dinaintea sosirii profesorului în peisaj. Colegul din stânga mea și-a reluat moțăiala lăsându-mă în pace. Mulțumesc, Doamne! Îmi caut prin geantă telefonul cu gândul să îi dau un mesaj lui Agnes. Îi tastez rapid: "Se pare că azi voi ieși mai devreme de la ultimul curs. Fă-mi o listă cu ce trebuie să mai cumpăr.". Apăs "trimitere" și când să îmi pun telefonul la loc, pe coapsa mea se așează o mână străină. E atât de ușoară și caldă, iar locul unde mă atinge simt că îmi ia foc. Tot piciorul îmi e traversat de electricitate ce se descarcă în stomac unde explodează într-o senzație ce nu poate fi descrisă. Ce e asta? De ce mă simt așa? Încerc să maschez multitudinea de emoții ce pun stăpânire pe mine și îmi îndrept privirea spre palma lui , apoi spre el. Se află în aceeași poziție, doar palma aia nu și-o ține acasă și dacă nu și-o ia în următoarele 60 de secunde va rămâne fără ea. Mi-a venit o idee! Sinapsele dintre neuronii mei s-au legat strâns și au dat naștere unei idei trăsnite.

　　　Îmi pun mâna peste a lui –Oh! Doamne! Ce piele fină are!– și cu arătătorul îi fac cerculețe, îi trasez fiecare deget în parte, mă joc cu mâna lui cu nerușinare. Simțindu-mi gesturile ce îi dădeau clar de înțeles că îmi place, mărește puțin strânsoarea apoi începe să își plimbe palpa pe lungime coapsei mele în sus direcționând-o cât mai aproape de interior. Până să ajungă prea aproape de locul intim și să facă ceva ce sigur îl va face să rămână fără membrul superior drept, îmi pun mâna peste a lui și îl opresc. Nu pot nega sentimentele ce mă încearcă, senzațiile ce pun stăpânire pe corpul meu, dar pot să le încerc să le ignor. Mă las ușor spre urechea lui și îi șoptesc senzual:

　　　–Ce crezi că faci?

　　　Își înaltă podoaba capilară și își întoarce capul spre mine, fixându-și privirea pe fața mea analizând fiecare centimetru ajungând la ochi. Probabil căuta un indiciu că glumesc, dar am adoptat o mină serioasă, pe parcurs devenind aproape furioasă.

　　　–Îți fac un bine. Îmi răspunde cu un ton arogant ținându-mi privirea, încercând să mă intimideze. Știu că ai visat la asta de când ne-am întâlnit prima dată.

　　　–Oh! Nici nu îți dai seama cât... Îi răspund și eu ironic. Dar e ceva ce mi-am dorit să fac și mai mult. Îi șoptesc în timp ce îi bag decolteul în raza vizuală.

　　　Ce bine că mi-am luat astăzi un tricou cu un decolteu generos! Mă apropii de el privindu-i buzele, apoi ochii. Aproape îmi lipsesc buzele de ale lui atrăgându-i atenția spre buzele mele. Între timp mâna dreaptă mi-o îndrept spre bijuteriile lui, iar în timp ce i le strâng bine îi zic șoptit în timp ce cealaltă mână mi-o pun peste gura lui "Asta!". Își înăbușă un țipăt scoțând în final un geamăt de durere înfundat și își îndepărtează mâna de pe coapsa mea punând-o la locul dureros. Nu voi înțelege niciodată de ce băieții își pun mâinile acolo dacă se lovesc. Nu e ca și cum ar mai putea lua durerea. Îmi retrag și eu mâinile acasă, îi ofer un zâmbet învingător și îmi îndrept atneția în față unde proful a terminat de oferit instrucțiuni și a trimis-o pe Alexandra să ne împartă materialele.

　　　După alte câteva minute în care ne mai dă niște detalii strategice, ne informează despre data limită când trebuie predat, ne lasă să plecăm finalizând cursul. Mă ridic de pe scaun și mă aplec să îmi iau geanta când primesc o palmă de toată frumusețea la fund.

　　　–Asta... E ceea ce mi-am dorit eu să fac de când ți-am văzut popoul ăsta bombat al tău. Îmi spune Darian în timp ce pleacă fără nicio jenă din sală, ne privind înapoi.

　　　–Maimuțoi arogant și nesimțit ce ești! Data viitoare ți le zdrobesc. Țip ca o apucată în urma lui, dar ușa s-a închis de mult, iar eu am rămas singură în sală. Înșfac geanta nervoasă și ies din clasă. Cine râde la urmă râde mai bine, iar lucrurile nu vor rămâne așa.