Seduce me

Bună dimineața, iubito!

　　　"La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus și nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât neliniște, un câmp de lupta, nopți nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădita din extaz și agonie. " afirma Paulo Coelho. Ce pot spune? Scriitorul brazilian are cât se poate de multă dreptate. Dragostea nu înseamnă neapărat fericire. De ce? Pentru că ea te condamnă la moarte sigură. Oricât ar fi de frumoasă nu poți fi îndrăgostit și să nu te supui unui tratament chinuitor pe bază de gelozie, grijă, îndoială. De ce? Pentru că nu va fi zi în care să nu te întrebi: "Oare mă mai iubește?", "Oare nu a întâlnit alta mai frumoasă?", "Oare ce face atunci când nu e cu mine?", "Oare am făcut bine că m-am abandonat în brațele sale?", "Oare «asta» cât va mai ține? O oră? O zi? O săptămână? Un an? Zece? Pentru totdeauna? " și nu vei primi niciun răspuns. Nimeni nu va putea să îți satisfacă curiozitatea. Nicio ființă nu va putea să îți răspundă la miile de întrebări din cauza cărora pierzi nopți și zile.

　　　Ar trebui să mă simt în culmea fericirii, nu? Adică... De ce nu aș face-o? Doar m-am dăruit omului ce mă face să plutesc printre nori și îmi dăruiește fără să cer cele mai frumoase momente. Dar de ce nu pot să mă bucur în dimineața asta de moment? De ce nu am putere - Sau să-l numesc, mai bine, curaj, acest sentiment ce m-a părăsit de tot acum?- să mă întorc pe cealaltă parte și să las lumina să-mi mângâie retina? Ei bine, pentru că mi-e frică de adevăr. Dacă totul a fost doar un vis frumos? Dacă totul a fost doar în minte mea? Nu aș putea rezista să știu că a fost doar rodul imaginației mele. Dar ceea ce mă îngrozește cu adevărat și ceea ce m-ar putea distruge în doar zece amărâte de secunde este gândul că nu numai că totul a fost cât se poate a fi de adevărat, dar că am fost părăsită. Că am fost abandonată ca un gunoi, în una din cele mai importante dimineți ale vieții mele, după ce m-am dăruit, fără pic de regret, lui.

　　　Sunt pur și simplu paralizată. Paralizată de frică. Îngrozită și imobilizată. Da! Imobilizată! Devin din ce în ce mai conștientă, iar nervii mei primesc din ce în ce mai multe impusuri din mediul exterior trimițându-le spre scoarța cerebrală cu o rapiditate inimaginabilă. Talia îmi e înconjurată și strânsă într-o menghină, nasul mi-e străbătut de un parfum dulce cu ușoare tente amărui, iar pe spatele meu se odihnește ceva mare și cald sub forma unei mâini. Se plimbă de sus în jos pe pielea mea și corpul parcă-mi ia foc sub mângâierile de catifea.

　　　Comand pleoapelor să se deschidă și permit retinei să primească informații cu privire la identitatea celui cu care împart patul, deși sunt mai mult ca sigură de cine ar putea fi. Îi cunosc parfumul dintr-un milion, iar el e sigurul ă cărui atingeri îmi fac corpul să vibreze, muchii să mi se lichefieze, iar inima să danseze în torace. Zâmbesc. Lumina dimineții îmi străbate globul ocular și îmi permite să admir trupul parcă sculptat ce se înfățișa în toată splendoare -și goliciunea- în fața mea.

　　　-Bună dimineața, prințesă. Îmi șoptește la ureche o voce caldă și răgușită.

　　　-Neața, mă întind ca o pisică la soare și îmi așez mai bine plapuma peste corpul dezgolit. Știu că a văzut mai mult decât oricine altcineva și că nu mai am ce ascunde față de el, dar nu pot să rămân indiferentă. Privirea lui cercetătoare mă arde, dar în sensul bun. Se încruntă puțin în timp ce-mi privește gâtul și apoi fața. Ce? Am ceva pe față? Îl întreb confuză.

　　　-Nu. Doar... Nu mi-ai dau niciun sărut de bună dimineața, pisicuță!

　　　Zâmbesc și-i ating scurt buzele.

　　　-Ce vrea să însemne asta?

　　　-Un sărut de bună dimineața. Îi răspund cu un zâmbet șmecheresc pe față și mă corcolesc mai bine la pieptul lui.

　　　 Mârâie încruntat și-mi capturează corpul sub al lui. Buzele sale le mângâie pe ale mele blând urmând să mărească ritmul din ce în ce mai mult. Rămân fără suflu, dar nu opresc sărutul sub nicio formă. Se pare însă că Darian e mai cu picioarele pe pământ decât mine și micșorând intensitatea, treptat întrerupe sărutul.

　　　-Ăsta e sărut de bună dimineața. Mă tachinează el depunâdându-mi apoi un pupic pe nas. Te simți bine? Mă întreabă, îngrijorarea fiindu-i prezentă în glas.

　　　-Foarte bine chiar. De ce nu m-aș simți bine? Confuzia mi se citește în ton.

　　　-Păi...știi tu... Se bâlbâie el.

　　　Îmi pică fisa și zâmbesc. Se îngrijorează pentru mine. Se îngrijorează de cum m-am simțit eu. De cum mă simt eu... Nu pot să nu fiu recunoscătoare lui Dumnezeu că m-a înzestrat cu un asemenea bărbat. Îmi mângâie părul în așteptarea unui răspuns.

　　　-Mai bine ca niciodată. Îi ofer răspunsul care sper să îl mai liniștească și îi fur cearșaful în care mă înfășor. Îmi fac drum spre dulap de unde înhaț lenjerie și niște pijamale.

　　　-Hei! Îmi șoptește el la ureche. Când a ajuns în spatele meu? Unde pleci? Întreabă în timp ce îmi sărută gâtul rămas dezgolit.

　　　-Ăăm... Eu.. Eu.. Vreau... Scot niște bâlbâieli de toată jena datorate atingerii buzelor fierbinți și umede. Limba-i expertă-mi mângâie pielea încinsă în urma săruturilor și trasează linii de-a lungul claviculei.

　　　-Da, iubito? Cere explicații printre sărutări.

　　　Constat că singurul mod în care pot gândi logic e atunci când buzele sale păcătoase nu îmi ating piele. Mă întorc brusc provocându-i confuzie. Wow! E...ăăăm... FOARTE GOL! Ochii mi se fac cât cepele și obrajii îmi iau foc de-a dreptul, iar fața mea cred că arată mai ceva ca o căpșună coaptă. Instinctiv îmi acopăr ochii cu palmele. Ceea ce nu conștientizez eu e că dacă palmele nu îmi mai susțin cearșaful pe corp, acesta alunecă și BUUUM! am cam rămas în costumul Evei. Barbara ai făcut-o de oaie! Acum chiar m-am făcut ca un gogoșar. Îmi îndepărtez mâinile de la ochi și tot ce pot să fac e să rămân paralizată. Îl privesc și el mă privește cu foame, cu dorință, cu iubire, cu adorație. Zâmbește ștrengar și-mi cuprinde talia în palmele mari ca-ntr-un lasou și mă lipește de goliciunea sa. Îmi capturează buzele într-un sărut flămând în care pune toată dorința și focul pasiunii ne cuprinde în flama sa. Mă abandonez în brațele sale și scap un geamăt înfundat când limba sa o dezmiardă pe-a mea cu dexteritate. Îi prind părul între degete și trag scurt de firele rebele și-l apropii mai mult de bine -dacă e posibil așa ceva. Obrajii îmi iau foc și scot un geamăt de surprindere când îi simt bărbăția pe piele. Nu își poate abține zâmbetul datorat surprinderii mele. Îi mușc jucăuș limba -totuși poate mai tare decât trebuia ca să-l pedepsesc că se râde de inocența mea- și el îmi întoarce favorul.

　　　Întrerup brusc sărutul, înhaț hainele și fug din raza lui vizuală închizându-mă în baie. Abia îmi pot abține râsul când îl aud înjurând în barbă - Da! Nu a fost atât de silențios pe cât și-a dorit. - și mă strigă pe numele complet. Reglez temperatura apei și mă abandonez sub jetul călduț ce totuși nu-mi spală urmele atingerilor sale de noaptea trecută.