Seduce me

Amintiri

      – Darian! Prietene! Îmi pot lua iubita la un dans ? aud din senin întrebarea lui Tudor. Exact la țanc. Frustratul slăbește strânsoarea, iar eu profit să mă îndepărtez de el.

      –Sigur că da frate. Până la urmă se pare că țărăncuța și-a găsit sponsor.

      Ce?! Ce tocmai a zis maimuțoiul ăsta îngâmfat? Tocmai m-a făcut iar profitoare? Stai să vezi cum se comportă o țărăncuță în societate, în gura norii mă-ti de arongant fără creier. O bat pe umăr pe tipa de lângă mine și o întreb:

      –Scuzați-mă, domnișoară!

      –Da?

      –Îmi puteți împrumuta un pic sticla dumneavoastră cu apă. Prietena mea îmi aduce imediat și mie una, dar v-o voi da dumneavoastră. E o urgență.

      –Ooook. Îmi răspunde ea puțin sceptica, dar foarte încurcată în timp ce îmi întinde sticla ei cu apă.

      E rece! Perfect! Desfac dopul și îi torn tot conținutul ei în capul patrupedului ăsta înfierbântat.

     –Ce crezi că faci, nebuno? Se răstește el la mine prinzându-mi încheietura și strângând din ce în ce mai tare până când simt că o să mi-o rupă. Scâncesc.

      –Dă-i drumul! Îi ordonă Tudor. Scâncesc încă o dată și o lacrimă trădătoare îmi părăsește ochii. Darian!!! Dă-i drumul! O rănești! Ori tonul dur folosit de Tudor, ori lacrima ce mi-a brăzdat obrazul, lacrima pe care a urmărit-o cu atât interes până s-a scurs pe bărbie apoi a căzut ca și cum nu ar fi fost niciodată acolo, ori privirea mea ce era gata să îl ucidă și să îl afunde la 8 metri sub pământ l-a făcut să slăbească strânsoarea până mi-a dat drumul la mână. Mi-a mai analizat odată față, m-a privit în ochi cu atâta intensitate încât eram pe cale să leșin, s-a întors cu spatele și l-am privit cum dispărea în mulțime, fără să ne mai adreseze niciun cuvânt.

      Ce a fost asta?

      –Hei! Poftim apa ta!

      Și s-a întors Agnes. Cam târziu! Cam târziu...

      –Da' ce-i cu fețele astea lungi? Horațiu unde e? Și tu Barbie de ce ai ochii roșii?

      –Nu-i nimic. E totul bine. Sunt doar obosită după atâta plimbăreală și cred că shoturile alea nu au fost o idee bună. Eu vreau să merg acasă. Voi puteți să mai stați. Voi lua un taxi.

      –Nu te las să mergi singură la ora asta. Te duc eu. Lasă-mă un minut să îi dau un mesaj lui Dumitru să îmi aducă mașina. Se oferă plin de elan Tudor.

      –Nu-i nevoie. Serios. Vă distrați așa bine.

      –Să nu mai aud niciun comentariu. Te duc acasă, te bag și în duș dacă e nevoie și nu te las în pace până nu te văd în pat.

      –Mbine... Dar tu și Horațiu nu vă veți strica seara din cauza mea. Mă adresez eu într-un mod amenințător lui Agnes.

      –Nu e nevoie să o mai spui odată, dar îmi dai mesaj înainte să te pui să dormi.

      –Mașina a ajuns. Putem pleca dacă vrei. Mă înștiințează Tudor.

      Mergem să îmi iau geanta și paltonul apoi ieșim în fața clubului unde ne aștepta Dumitru cu mașina. Nu am scos niciun cuvânt pe tot parcursul drumului, am admirat frumusețile nocturne ale orașului și tot drumul capul mi-a stat de ultima privire ce mi-a aruncat-o. Nu intuiam dacă prevestea ceva rău sau ăsta e modul lui ciudat de a-și cere scuze. Omul ăsta apare o dată pe lună în peisaj, dar e suficient să îmi dea lumea peste cap. De ce am corpul meu a reacționat așa la atingerile lui? De ce nu am putut să îl resping? De ce atunci când a descoperit că sunt eu nu m-a lăsat pur și simplu în pace? De ce a continuat să încerce să mă seducă?