Seduce me

O noapte furtunoasă

　　　Stau de 30 de minute la geamul din sufragerie cu o cană de ceai în mână analizând pe toate părțile cele câteva săptămâni departe de acasă. Viața mea s-a schimbat atât de mult de când mi-am făcut bagajele și am venit în micul Paris. M-a maturizat cearta cu tata, distanța care ne-am impus-o, distanța de familie și tot ceea ce cunoșteam. Practic am ajuns într-un oraș despre care nu știu mai mult decât orice alt român de rând, într-un oraș în care m-aș putea rătăci ușor dacă aș ieși noaptea până la colț și în care nu cunosc maxim 20 de persoane și alea sunt doar simple cunoștințe cu mici excepții. În afară de problema banilor care m-a adus în situația să lucrez într-un club de noapte, a depărtării de mama de care mă lovesc de fiecare dată când am nevoie de o mângâiere, o îmbrățișare sau chiar un zâmbet încurajator și a cursurilor dificile de la facultate, acum mă lovesc de cea mai mare problemă pe care o întâmpină oamenii și anume dragostea.

　　　Privesc prin sticla geamului închis, afară. Vremea parcă îmi oglindește stările sufletești. Vântul suflă cu putere îndoind cu ușurință crengile copacilor din fața blocului, cerul plânge cu lacrimi mari și dese. Pe străzile luminate doar de iluminatul public nu mai circulă nimeni la ora aceasta târzie. Luminile din apartamentele celorlalte blocuri sunt stinse de mult. Deși orașul este unul agitat în orice perioadă a zilei, acum pe străzi mai trece odată la 20 de minute câte o mașină și împrăștie în lateral apa adunată în câte o groapă din asfalt. Peisajul este unul trist, dar parcă mă simt bine să îl privesc.

　　　Au trecut două zile de la noaptea în care am clacat, două zile în care telefonul a sunat neîncetat, până când l-am oprit de tot. L-am evitat cât de mult am putut, la cursuri am avut noroc să nu dau de el, având doar unul singur împreună. Mă simt prost că îl evit, dar chiar nu știu ce să fac altceva. Mi-e foarte greu să accept că eu am clacat atât de repede, că am permis unul străin să mă sărute și mai ales să stârnească în mine sentimente și trăiri ce nu le-am mai întâlnit până acum. Nu pot permite să fiu vulnerabilă în fața lui, nu îmi pot permite să dezvolt sentimente pentru un bărbat despre care nu știu absolut nimic. Mi-e frică de consecințe, mi-e frică de ce aș putea simți și mi-e frică să nu dau peste o persoană periculoasă. Nu suntem în filmele de dragoste în care singurele pericole ce o pasc pe o fată e ca bărbatul de care e îndrăgostită e să nu o placă sau să o înșele. Suntem în realitate, suntem în România și pericole ca drogurile sau prostituția, traficul de organe sau traficul de carne vie sunt reale, sunt prezente și nu doar povești. Niciodată nu știi peste ce persoane poți da și nici ce gânduri au. Nu pot avea încredere în oricine și mi-e frică. Mi-e frică să nu îmi dezamăgesc părinții, mi-e frică să nu îi fac de râs, mi-e frică să nu fiu victima unor oameni disperați după bani, oameni care ar face orice pentru a face bani și a trăi ei bine chiar dacă asta înseamnă să le facă altora rău. Nu sunt așa puternică pe cât par și sunt îngrijorată mereu în privința persoanelor noi ce intră în viața mea.

　　　Acest fapt m-a pus în dificultate și în cazul lui Darian. Nu pot să mă încred în el orbește. Nu pot să îl las să se joace cu inima mea și cu mine, pentru că, da, asta se va întâmpla dacă mă îndrăgostesc de el. Nu pot să îl las să se apropie atât de repede de mine, nu îl modul în care vrea el. În plus, am dubii mari în privința lui. Nu înțeleg schimbarea asta bruscă de atitudine a lui. Dacă până acum două zile ne huiduiam și ne înjuram ca la ușa cortului, de ce în acea seară a reacționat așa? De ce a reacționat așa? Sunt confuză și tot ce pot face e să aștept ca apele să se calmeze. Nu îl mai pot evita mult din cauza nenorocitului ăla de proiect ce trebuie predat în două săptămâni, dar nu știu cum aș putea da ochii cu el acum.

　　　Snow se gudură pe lângă picioarele mele de ceva timp, dar îl simțeam ca prin vis. Sunt atât de aeriană încât abia acum am auzit bătăile repetate și puternice în ușă. Cine ar putea fi la două dimineața? Agnes e cu Horațiu la o aniversare și nu credeam să vină mai devreme de cinci dimineața, dar e posibil să se fi îmbătat și petrecerea să nu mai fie așa interesantă. Nu o voi înțelege niciodată pe fata asta. E atât de responsabilă când vine vorba de cariera ei, dar atât de iresponsabilă când vine vorba de viața ei personală. E o enigmă adevărată.