DOVE
Ma intrebam in continuu ce putea fi atat de important incat sa solicite o intalnire cu mine atat de brusc. Imi era frica. Da, asta era, imi era frica. Imi umbla prin vene si imi cerceta mintea, imi rascolea stomacul si imi provoca greata. Era peste tot.
Aveam multe motive de a-mi fi frica de ceva. Sau de cineva. Niste oameni imi omorasera familia, sau o parte din ea, fara a fi prinsi, si urmau sa vina dupa mine.
Brusc, senzatia de frica a fost inlocuita cu furia. Cineva imi omorase familia si mergea liber pe strada fara ca macar constiinta sa-l supere din cand in cand pentru faptele sale. Cu toate ca ar trebui sa-mi fac griji mai mult de viata mea decat de a celuilalt individ, am sentimentul ca daca aflu cine mi-a distrus viata si m-a facut o fugara, s-ar putea sa vrea sa-si cumpere primul bilet de avion spre Asia sau centrul pamantului.
Voiam razbunare.
Mi-am strans mainile in pumni si mi le-am bagat nervoasa in buzunarele gecii de piele pe care o purtam.
Mergeam atat de afundata in ganduri incat abia dupa vreo doua strazi am sesizat ca cineva ma striga. Si nu oricine, ci Luke. M-am intors si l-am vazut trecand coltul si venind spre mine.
"Doamne, femeie, dar repede mai mergi..." spune printre respiratii, tragandu-si sufletul.
"Ce vrei, Hemmings? Am treaba."
"Vreau sa vin cu tine."
"Nu te-a invitat nimeni." ii raspund incepand sa merg.
"Eu sunt Luke Hemmings, nu am nevoie de invitatie."
Am ramas tacuta si am continuat sa merg cu magarul, a pardon, Luke, dupa mine. Am trecut coltul pe 5th Avenue și ne-am oprit în fata Sturbucks-ului. Am intrat fără a-i spune un cuvânt lui Luke si mi-am luat un capucino și o gogoașă. Le-am plătit și am așteptat sa își ia și el un mocacino apoi am iesit din cafenea și am mers în continuare. Liniștea dintre noi era enervant de apăsătoare, iar atunci când Luke vorbește ii sunt recunoscătoare.
"Summer, vreau sa ma ajuți sa înțeleg ceva." spune oprindu-se și eu fac la fel ca el, sustinandu-i privirea insistenta.
"Ascult." Am zis indemnandu-l sa vorbească. Era din nou Luke care fusese în apartamentul meu. Ceea ce ma bucura într-un fel foarte ciudat.
"Vreau sa te înțeleg." zice atingându-mi ușor încheietura cu varful degetelor. "E ceva ciudat în legătură cu tine. E atrăgător și ma intriga foarte tare."
"Vezi, asta-i prima greșeala. Nu e nimic ciudat în legătură cu mine. În plus, nu o sa poți sa înțelegi o fata, nimeni nu poate, nici măcar noi. Mai ales, nu o sa ma poți înțelege pe mine."
Incep din nou sa merg, dar se pune înaintea mea taindu-mi calea. Mârâi enervata și încerc sa îl ocolesc, dar continua sa stea în fata mea și sa rănească intru-un mod ciudat, care ma făcea sa ma simt incomod. Îmi dau ochii peste cap și îmi pun mâinile pe piestul lui încercând sa-l imping.
"Ah, mișcă-te!" ii zic încă cu mâinile pe mușchii lui. Simt cum picioarele încep sa-mi tremure și ma sprijin de Luke.
"Și dacă nu vreau sa ma dau, ce-mi faci?" întreabă șoptit și se apropie de urechea mea. "Îmi place când faci pe inaborabila. E sexy." ii simt buzele după urechea mea și ma cutremur dându-ma câțiva pași mai în spate. Rânjește și ma lasă să trec. Mergem in continuare și peste puțin timp, degetele sale se strecoară printre ale mele și le strânge cu putere. Îi arunc o privire mirata și îmi face semn din cap spre un tufis.
M-am uitat mai atent și am putut sa vad un fotograf care ne făcea poze. "Nu te mai uita." îmi spune și își verifica telefonul. "Unde trebuie sa ne vedem cu prietenul tău ratat?"
L-am tas de mana pe o străduță pustie și m-am oprit în scara unui bloc. Așteptam reacția lui Luke care nu a încetat sa vina.
"Ce cautam aici?" intreaba așezându-se pe scara.
"Cautam sa ne întâlnim cu ratatul meu de prieten. Ce s-a întâmplat cu voi? Credeam ca sunteți prieteni?"
"Noi? Prieteni?" pufnește. "Eu si el? Nu după ce l-am prins trăgându-și-o cu iubita mea!"
"Parcă tu nu-ți dădeai întâlniri."
"Exsista în început pentru toate."
Ma asez pe scara lângă el și-mi scot o țigară din pachet. Mi-l ia din mana și scoate una și pentru el, punându-și-o intre buze. "Ai o bricheta?" întreabă cu țigarea încă intre buzele sale roz. I-o dau și aștept sa si-o aprindă. Însă nu mi-o da înapoi. Continua sa-mi tina bricheta în mana în timp ce expira fumul alb-gri pe nas.
"Tu fumezi?" il intreb tinandu-mi țigarea neatinsa în mana. Da aprobator din cap și îmi răspunde cu un "câteodată" sugrumat. "Îmi dai și mine bricheta?" il intreb gesticulând spre obiectul albastru.
"Nu." ridic din sprâncene iar el chicoteste. Se apropie de mine și-mi ia țigarea din mana punandu-mi-o intre buze și aprinzând-o cu a lui.
Am avut câteva momente intre respiratii când i-am simțit parfumul combinat cu tutun. Mirosea de doua ori mai bine acum. După ce-mi aprinde țigara ma retrag repede simțindu-mă incomod și îmi verific telefonul. Jace ar fi trebuit sa ajungă pana acum, dar nu-l vad nicăieri. Îmi scot telefonul absenta din buzunar și încep sa-i scriu un mesaj lui Jace.
Unde ești, idiotule?
Blochez telefonul și mi-l pun în poala. Luke începe sa rada înfundat și ii arunc o privire Confuză. Arata spre telefonul meu și începe sa rada mai tare.
"Ce-i ala?"
Culoarea îmi piere din obraji și îmi las capul în jos. Cu putina demnitate pe care o mai aveam m-am chinuit sa ii arunc o privire serioasa lui Luke si sa ii spun pe un ton rece. "Îmi pare rău că nu avem toți asa mulți bani ca tine, super starule."
Mi-am băgat telefonul în buzunar și am smuls bricheta din mana lui Luke, aprinzandu-mi o alta țigare.
LUKE
A rămas tacut si eu nu știam ce sa spun. Ma sinteam prost, dar pur și simplu nu mi-o imaginam pe Summer cu un asemenea telefon. Avea touch-screen dar era mic și negru, nici nu știu ce marca era.
"Summer, îmi pare rău." soptesc uitându-ma la mâinile mele și rezemandu-mi capul de perete. "Nu am vrut sa sune asa, sincer."
"Nu contează ce ai vrut, Luke. Te credeam altfel. Credeam ca mai exsista o parte din tine care poate fi salvata. Dar m-am înșelat. Ești o cauza pierduta."
Îmi întorc brusc capul sa o privesc și ea deja se uIta la mine. O lacrima i se forma in coltul ochiului și i se rostogolește pe obraz. Se ridică în picioare în momeniul în care întind mana după ea și își șterge fata stand cu spatele la mine. Fără sa ma privească zice: "Eu plec, oricum Jace nu poate sa vina..."
"Vin cu tine!"
"Nu!" se răstește la mine și atunci când se întoarce avea fata roșie și lacrimi pe obraji. "Nu vreau sa vii! Nu vreau sa mai am de-a face cu tine! Nu vreau sa te mai vad. Toate sentimentele mele în legătură cu tine sunt contradictorii!" se oprește și își scutura capul începând sa meargă pe alee spre strada principala.
O iau la fuga după ea și o prind de mana. O întorc cu fata spre mine și pentru a doua oara pe ziua asta ii simt buzele peste ale mele. O prind de talie și o lipesc de mine. Își pune mâinile pe bratele mele pentru a cauta sprijin și se ridică pe vârfuri. Îmi răspunsese la sărut și asta ma făcea sa ma simt într-un fel ciudat bine. Buzele ei aveau un gust ciudat de dulce, era ceva ce nu mai simțisem niciodata cu nicio fata pe care o sarătasem.
Am rupt sărutul și mi-am lipit fruntea de a ei. Ținea încă ochii închiși. I-am șters obrajii umezi și am sărutat-o pe obraz.
"Îmi pare rău. Chiar în pare." murmur cu capul în parul ei blond.
Ma impinge și ma privește în ochi. "Bipolatitatea ta ma omoara, Hemmings." spune ea râzând. Devine serioasa din nou. "Insa asta rămâne secretul nostru."
"Care asta?" întreb dându-i o suvita din ochi.
"Asta!" gesticulează intre mine și ea. "Noi. E imposibil. E toxic. Vreau sa merg acasă, Luke. Pot?"
Mut.
Asta era cuvantul care îmi putea descrie starea. Nu stiam ce sa cred. Toată săptămâna asta a fost un mix de sentimente și evenimente. Dau afirmativ din cap. Se ridică pe vârfuri și ma săruta pe obraz, apoi dispare pe strada principala.
Ore mai târziu eram în camera mea și a lui Ashton. Stăteam pe pat privind tavanul. Nu stiam la ce anume priveam, dar tavanul era ca un video proiector care îmi arata toate imaginile din săptămâna asta.
Toate.
Din prima secund când am văzut-o pe Summer lângă Jace atunci când am mers sa semnam contractul. Ziua următoare când am ieșit la întâlnire și seara când a adormit plângând în brațele mele.
Ușa s-a deschis iar Ashton a intrat. S-a oprit atunci cand m-a vazut stand pe pat si si-a lasat telefonul si cheile pe noptiera, asezandu-se pe patul lui. M-a privit lung o vreme, m-am prefacut ca nu-l vad. S-a intins pe pat si si-a pus mainile pe piept.
"E frumos?" intreaba inca fixand tavanul asa cum faceam si eu.
"Ce sa fie?" In intreb privindu-l.
"Sa privesti tavanul." zice batjocoritor. Iau perna de langa mine si il lovesc cu ea. Incepe sa chicoteasca si se intoarce pe burta. "Ce se intampla cu tine, Hemmings? De cateva zile esti schimbat, si oricat de mult vrei sa negi cu totii am vazut asta! Unde sunt fetele pe care trebuia sa le duc dimineata acasa pentru ca tu le refuzai?"
Am oftat si m-am ridicat in fund sprijinindu-mi apoi spatele de peretele rece. Avea dreptate. Faceam asta. Dupa ce le explicam fetelor ca a fost doar o noapte si dupa ce primeam una sau doua palme de la ele il sunam pe Ashton si il rugam sa le conduca acasa sau sa le dea bani de taxi. Eram altfel atunci, chia si acum o saptamana. Acum nu ma mai puteam uita la o fata in felul ala. Pur si simplu doar clipind puteam sa o vad pe Summer in toate fetele din club. Sau daca vreuna incerca sa se dea la mine o vedeam undeva in coltul mintii dand dezaprobator din cap si batand din picior enervata.
"Nu stiu..." am raspuns sec strambandu-ma. "Acum... E totul altfel." M-am intors si l-am privit. "E fututa rau treaba asta, Ash."
"Vrei sa vorbesti despre asta?" intreaba parand ingrijorat dar l-am indepartat cu o miscare a mainii.
"Nu chiar. Sunt doar confuz. Cum merge cu Bryana? Imi pare rau pentru faza de mai devreme."
"Suntem bine, mersi. Si stai calum, stiu de ce ai facut-o. Stiu si de ce ai plecat si stiu si de ce esti confuz." mi-am ridicat sprancenele asteptand un raspuns la remarca lui inteligenta. "Esti indragostit, Luke."
"Ce? Nu nu nu. Eu nu am relatii."
"Poate ca nu ai, dar ti-ai dori sa ai una. Cu Summer."
Oare chiar vreau? Adica, da, o consider atragatoare din toate punctele de vedere, dar de aici pana la o relatie serioasa este un drum lung si multe obiceiuri proaste. Ashton mi-a zambit multumit si s-a ridicat din pat. Si-a luat telefonul chiar inainte sa inceapa sa sune si a iesit pe usa zicand ca se duce sa se intalneasca cu Bryana. Puteam eu si Summer sa fim asa ca ei? Sa nu ne pese de ce zic restul, sa nu ne uitam dupa alte persoane, sa fim perfect indragostiti si sa ne facem planuri stupide de nunta inainte ca macar sa avem o intalnire adevarata? Putem oare sa ne gandim doar la sentimentele noastre si sa ignoram restul partilor rele pe care le aduce viata?
Chiar voiam asta?
O voiam pe Summer? Da, asta e sigur.
Dar, o ea ma voia pe mine?
Puteam sa am grija de ea, sa nu o ranesc?
Imeginea ei de azi plangand apare ca un banner urias in fata ochilor mei. Modul in care ii sclipeu ochii fara machiaj in timp ce lacrimi i se prelingeau pe obraji. Imi amintesc apoi senzatia revigoranta a buzelor ei mangaindu-le pe ale mele si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc: Daca nu ar fi simtit nimic, m-ar mai fi sarutat? Trebuia sa aflu raspunsul la intrebarea asta mai mult decat orice.
Nu stiam ce simt sau ce aveam de gand sa fac, stiu doar ca m-am ridicat si mi-am schimbat tricoul cu unul gri, mi-am luat geaca de piele si am iesit din hotel.
N/A: ZICI CA SUNT ROBOT MOR
AM UN AL 6LEA SIMT
WOOOOP
IUBS
~andreea