"Întreabă-mă. Când. Ești. Adult."
"Răspunde-mi, om bătrân!"
"Bătrân– am 19!"
"Bătrân, după cum spuneam. Acum răspunde-mi!! Mă placi?"
Yoongi și-a lăsat privirea în jos. Poate că acum era momentul. Nu putea să ascundă asta pentru totdeauna, oricum. Dacă acele două cuvinte trebuiau să îi iasă din gură vreodată, poate că acum era timpul.
Dar când și-a deschis gura să vorbească, ușa a fost trântită de perete, pe ea intrând 5 persoane gălăgioase.
Putea să o spună astăzi, sau în orice altă zi, de fapt. Aveau timp. Niciunul nu avea de gând să plece nicăieri, iar asta nu urma să se schimbe.
"Ce faceți?" Întreabă Jungkook, privindu-i pe cei doi și prefăcându-se dezgustat.
Oh, da. Jimin era încă în brațele lui Yoongi. Puțină rușine a putut fi distinsă pe fața lui Yoongi.
"Taci, Jungkook."
"Lăsați-ne." Jimin l-a îmbrățișat pe Yoongi, într-un mod protectiv. Chiar prinsese curaj azi.
Seokjin a început să râdă, urmat de Hoseok și Jungkook, care se bucurau pentru ei, într-un fel pe care Yoongi nu voia să îl știe.
Totul era bine. Poate că nu au început cum trebuie, dar lucrurile urmau să se îmbunătățească. Ușor.
◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...
