Jimin a așteptat în fața ușii ore bune, care se simțeau ca o eternitate. Nu conta de câte ori bătea în ușa, pentru că nu răspundea nimeni. Era atât de nerăbdător să audă niște răspunsuri.
Nu a realizat de cât timp bătea piciorul pe podea, până a început să îl doară. A alergat mult și abia acum a început să realizeze durerea.
Chiar și așa, a fugit și când l-a văzut pe Yoongi apărând în câmpul lui vizual, puțin mai departe de casa lui.
Aparent, îl observase și el pe Jimin, dat fiind că s-a oprit din mers pentru a-l prinde pe Jimin într-o îmbrățișare.
"Wow! Mai ușor." Spune Yoongi, râzând. Jimin nu l-a auzit niciodată râzând. Era frumos.
Dar ignorând râsul lui frumos, Jimin încă mai avea întrebări fără răspuns. Nu s-au desprins din îmbrățișare pentru un minut, care din păcate, a fost un timp prea scurt.
"Văd că cei 3 și-au făcut treaba."
"Hmm"
"Te doare piciorul?"
"Da."
"Ești stupid."
"Pentru că am venit repede să te văd, idiotule."
"E prima dată când mă insulți direct. Mă doare." Spune, râzând din nou.
"Îmi place când râzi."
"Ești prea sincer."
"De asta mă placi." Jimin devenise îndrăzneț. Nu era obișnuit, dar momentul îi permitea.
"Poate."
◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...
