ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ

080) Good night

Când Jimin a ieșit, Yoongi a închis repede ușa după el, aproape împingându-l și cu mâna încă pe spatele lui.

Tatăl lui l-a privit ca și cum ar fi vrut să comită o crimă, dar cel puțin ieșise din acea casă, pentru câteva ore.
A urcat în mașina parcată la mică distanță, urmat de Yoongi, iar câteva momente mai târziu, casa lui dispăruse din câmpul vizual.

"Ești ok?"

"Da. Puțin panicat. Atâta tot." Răspunde, cam nesigur.

"E normal, dar am vrut să întreb dacă ești rănit."

"Huh?" Jimin l-a privit, cu gura întredeschisă. "Ah, nu, nu."

Stând jos, și-a ferit mâna, lăsând un mic ghem de blană să iasă. "Vecinul meu l-a găsit ieri și mi l-a dat. A spus că a întrebat peste tot, prin jur." Jimin a zâmbit, în timp ce mângâia animalul, foarte bucuros să îl aibă din nou.

"Drăguț din partea lui."

"Sper că nu te deranjează că îl iau acasă la tine." Jimin și-a schimbat expresia feței, gândindu-se că nu ar permite animale în casa lui.

"Atât timp cât nu merge prin toată casa, nu îmi pasă."

Drumul până acasă s-a sfârșit în liniște, dar nu acel gen de liniște inconfortabilă. Amândoi erau obosiți. Din când în când, Jimin arunca o privire la profilul lui Yoongi. În momentul de față, nimeni nu îi putea lua fericirea pe care o simțea.

Era un sentiment așa plăcut.

Apartamentul nu era prea mare. Un fotoliu cu jumătate de pătură pe jos nu era tocmai igienic, dar Jimin nu putea să se plângă. Surprinzător, se aflau multe poze pe pereți. Era ca și cum putea să îi vadă toată viața lui Yoongi, prin acele fotografii.

"Fă-te confortabil, cred."

Jimin a zâmbit, apăsând pe întrerupător pentru a aprinde lumina. Dar imediat, Yoongi a închis-o, lăsând camera în întuneric.

"Îmi rănește ochii."

"Oh...scuze."

"E okay." Yoongi a făcut doi pași în față, deschizând lampa din living. "Folosește-o pe asta. E suficientă ca să vezi noaptea."

"Okay." Lumina portocalie care venea de la ea era, într-adevăr, relaxantă."

"Dacă ai nevoie de un duș, ai tot ce îți trebuie în baie. Prima ușă la dreapta. Camera mea e la stânga. Sunt obosit, merg să dorm."

Acum venea întrebarea ciudată, pe care Jimin nu voia să o pună.

"Okay, dar ar trebui să dorm pe canapea?" Sau ar trebui să doarmă în același pat?

"Da." Aparent, nu.

Jimin nu avea dreptul să se simtă puțin trist. A fost invitat să stea o noapte la el. Era deja mult prea generos.

Yoongi s-a întors să îl privească pentru prima dată, după ce au intrat în apartament. Ciudat. Copilul pe care îl credea plictisitor și enervant era aici. Așteptările ca așa ceva să se întâmple erau mici, luând în considerare personalitatea lui Yoongi. În ciuda acestui fapt, s-a ajuns aici. Avea un punct sensibil pentru el.

"Noapte bună."

"Noapte bună, hyung."

◇◇◇◇