Jimin a stat tăcut pentru câteva momente. Ce se presupune că ar trebui să facă un om în acest scenariu? Corect. Un scenariu în care prietenii îți spun că persoana pe care o placi ți-a pus tatăl în închisoare.
Nici Namjoon, Hoseok și Taehyung nu îndrăzneau să fie prea fericiți. Să pierzi un membru al familiei doare mereu. Fie că e bun sau rău.
"E o glumă?" Jimin a îndrăznit să zâmbească, încercând să ascundă asta ducându-și mâna la gură. Trebuia să se convingă că nu e realitate. După toate, avea dreptul să își urască tatăl, dar îl iubea. Acel om îi era tată, deci îl iubea. Cu toate că se simțea greșit. "Nu e?" Întreabă, văzând că cei 3 nu răspund.
"Jimin, doar du-te să îl vezi pe Yoongi. Nici noi nu știm prea multe. Dar ne-a sunat să ne întrebe dacă te putem scoate de aici, acum o oră. Vrea să mergi să îl vezi. Te asteaptă." Spune Hoseok, încercând să îl convingă.
"Unde e?"
"S-a întors acasă. A spus că vrea să își ia gândul de la cele întâmplate și, ei bine, să scape de furie."
"Ai grijă!" Adaugă Taehyung, văzând că Jimin se hotărâse deja să nu mai aștepte.
◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...
