Evident că Yoongi putea spune cu ușurință că se simte șocat. Nimeni, până acum, nu i-a făcut o asemena confesiune. Toate fetele care încercau să se întâlnească cu el erau ori prea superficiale, ori prea furioase, când ajungeau să fie respinse.
Dar nu Jimin. Băiatul continua să ofere, fără să ceară nimic în schimb. Să fii iubit de Jimin era prea simplu.
Yoongi obișnuia să creadă că relațiile erau stupide. Și încă mai crede asta. Dar pentru prima dată, își dorea una.
"Yoongi?" Hoseok, care era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Yoongi, și-a trecut mâna aproape de fața lui Yoongi. "Ești pe lună? Vorbim cu tine. Și de ce nu te-ai atins de mâncare?"
Erau deja la cantina universității. Iar Yoongi a ales să ignore mesajele care așteptau răspuns.
"Ce?"
"Ești pe moarte. Ce s-a întâmplat?"
"Doar obosit. Nu prea am dormit."
"Dacă spui tu. Mănâncă." Hoseok a mai pus puțină mâncare în fața lui Yoongi, care părea interesat să examineze încăperea.
Căutându-l pe Jimin.
"Argh!" Jungkook și Taehyung, care erau lângă Yoongi, au tresărit la sunetul brusc auzit. Toți erau cu ochii pe Yoongi, care și-a dus mâna la cap, frustrat. Trebuia să își bage în minte că nu îi pasă, din nou.
◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...
