După un oftat adânc, a deschis ușa camerei lui. Prânzul era gata, iar Jimin trebuia să mănânce.
"Jimin?" A șoptit, la intrarea în camera întunecată. Dar corpul din pat nu s-a mișcat. Prin urmare, a încercat să îl strige din nou.
Fără răspuns. Poate că îl ignora. Era posibil. Chiar și așa, trebuia să mănânce.
Yoongi a lăsat ușa întredeschisă, permițând luminii de pe hol să intre.Încet, s-a apropiat de pat și s-a oprit să îl privească pe Jimin dormind pe o parte. Desigur că dormea. Probabil a plâns toată noaptea.
Yoongi se simțea trist. Vinovat. Dar fericit, pentru că încă mai era aici. Brusc, mâncarea putea să mai aștepte. Voia să se bucure de liniște, pentru un moment. S-a așezat pe pat, lângă Jimin, punându-și o mână sub cap.
Să-l privească dormind era ciudat de satisfăcător. Știa că nu avea dreptul să o facă, totuși. Și că nici nu merita.
Un minut credea că e suficient. Dar acel minut s-a transformat în 5, apoi în 10. Apoi în ore, când accidental a adormit și el.
◇◇◇◇
CITEȘTI
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...