ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ

091) Yoongi do something pls

Yoongi s-a trezit singur. La început, a privit peste tot prin cameră, dar după câteva secunde s-a întins înapoi, pe spate, privind ceasul de la telefon. 5 seara. A adormi, iar Jimin a plecat.

Credea că a comis-o din nou, desigur.

Timpul trecea, el fiind ocupat să privească tavanul. Nici măcar nu voia să se ridice.
Asta până când un sunet ciudat l-a obligat să o facă. Venea din living, categoric. Rapid, s-a ridicat și a mers să verifice. A fost întâmpinat de o priveliște care l-a făcut să își ia o greutate de pe inimă.

Jimin își ținea hamsterul, schimbând canalele la televizor, unul după altul.

"Bună" Spune Yoongi, din instinct, când li s-au întâlnit privirile.

"Bună..." Răspunde Jimin, uitându-se în altă parte. "Vreau să merg acasă, hyung."

Asta nu era ceea ce voia să audă imediat ce s-a trezit.

"Lasă-mă să fac un duș..." Ce altceva putea să spună? 'Rămâi'? Jimin nu voia să rămână.

Yoongi nu avea nevoie de un duș. Îl făcuse deja cu o seară înainte. Avea nevoie doar de un motiv pentru a-l face pe Jimin să mai rămână puțin. Prin urmare, a folosit cele 15 minute pe care le-a avut să se gândească la ceva ce l-ar putea face să stea. O idee. Un gând. Orice.

În afară de a se confesa, nimic.

"Sunt gata."

"Okay."

Drumul spre casa lui Jimin a fost liniștit. Dar nu într-un mod bun. Yoongi putea să își simtă greutatea de pe inimă. Era speriat. Și Jimin la fel, cu toate că încerca să ascundă.

"Mulțumesc, hyung. La revedere."

"Ai grijă." Ușa mașinii a fost închisă repede, fără ca Jimin să se îndure să arunce o privire în spate. Yoongi putea să plece și totuși a ieșit și el din mașină, când l-a văzut pe Jimin bătând la ușă.

◇◇◇◇