Era aproape ora 16, iar Jimin avea una dintre cele mai plictisitoare ore. Prin urmare, a fost foarte fericit când un supervizor a anunțat că cineva îl caută. Dar și îngrijorat, în același timp. Poate că tatăl lui era nervos. Făcuse vreo greșeală? Sau poate se întâmplase ceva cu Yoongi?
Băiatul a simțit că poate respira din nou, când i-a văzut pe Taehyung, Namjoon și Hoseok așteptându-l la intrare în școală.
"Jiminie!!" Spune Hoseok, îmbrățișându-l strâns.
"S-a întâmplat ceva?" Întreabă Jimin, după ce a scăpat din strânsoare. Fața lui îngrijorată l-a făcut pe Hoseok să ofteze.
"Ascultă, Jimin. Yoongi ne-a sunat și-"
"A avut un accident? E bine?"
"Doar ascultă-l." Intervine Namjoon, văzând expresia de pe fața lui Jimin.
"E okay. Dar s-au întâmplat multe. Nu știu de unde să încep." Încheie Hoseok.
"Te-am făcut să ieși din clasă deoarece am crezut că ar fi mai bine să auzi de la Yoongi, decât de la un polițist." Adaugă Namjoon. "Oricum trebuia să te ia."
"Ce? De ce vine poliția aici??" Jimin începea să devină foarte nerăbdător.
"Okay, să nu îl mai speriem." Spune Taehyung, revenind la fața lui serioasă. "Știm despre tatăl tău. Yoongi ne-a spus. Nu fii nervos sau negativ. Doar du-te să-l vezi. A rezolvat totul. Am aflat și că tatăl tău își mințea clienții. Îmi pare rău, dar n-o să mai poți trăi cu el. A fost arestat."
◇◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...
