Niciodată și pentru totdeauna

21. Nu mă dau la Axer

21. Nu mă dau la Axer

Andy e mai fericit decât a fost orice om în ultimii două mii nouăsprezece ani. Mai fericit chiar și decât mine.

În timp ce Kyle este la bar să dea comanda, eu și Cindy îi aruncăm priviri sugestive pentru a-l îndemâna să ne spună care-i treaba între el și tipul trăsnet de acolo.

Chiar dacă este rândul lui să comande, capul i se răsucește peste umăr, privindu-ne amicul într-un mod în care îmi trezește mie fluturi în stomac.

Iar pe Cindy o face să chițăie de parcă ei îi este atribuit acest zâmbet. Îmi privesc telefonul, amintindu-mi de Nicholas – de parcă aș putea uita de el – și urându-mă că nu pot fi ca Andy. Spre deosebire de mine, lui nu pare să îi pese că și-a pierdut capul. Aș vrea să înțeleg ce mă face să fiu atât de rigidă și nu îmi permite să mă las învăluită de sentimente, de fiori, de decizii pripite. Poate vina, poate sentimentul de vinovăție.

Poate Universul ăsta afurisit care crede că așa rezolvă el lucrurile.

Mă încrunt, încercând să nu expun ceea ce simt în fața prietenilor mei zâmbitori.

— Tipul ăsta-i trăsnet, îi spune Cindy pe un ton vesel.

Îi zâmbesc prietenului nostru când mă privește mândru, conștient că a tras lozul cel mare. Blugii de pe Kyle îi cad trăsnet pe corp, tricoul milităresc și zâmbetul șarmant ar da orice femeie peste cap, darămite pe Andy care rânjește ca un preșcolar. Este adorabil și enervant de siropos. Aș vrea să îl storc de toată seva dulce și să îl înmoi în sare, căci nu voi suporta prea mult să îl văd atât de strălucitor și drăgăstos.

— Știu, șoptește Andy. Și crede-mă, știuu! Spune zâmbind. În mai multe feluri decât ai să ghicești tu.

— Și Chiara cred că și-a tras-o, murmură detașată Cindy, făcându-mă să o privesc cu ochii mari cum încuviințează. Cu Nicholas Cage, doar că nu o să ne spună nimic, vreodată.

Andy pare mai interesat decât ultima dată. Nu mai este la fel de încordat, drept dovadă că întâlnirea cu Kyle nu mai este un factor stresant pentru el, dar eu sunt cea care se comportă de parcă are un ghimpe în coastă și nu poate zâmbi. Apasă țigară în scrumieră, ridicând sprâncenele la mine, dar nu am chef să răspund acestei chemări telepatice.

— E bun? Mă întreabă, rânjind.

— Nu am făcut sex, strâmb din nas, simțindu-mă puțin prost pentru vina pe care o simt.

Trebuie să vorbesc neapărat cu Leyla despre Brown, înainte ca visul ei frumos să se preschimba în coșmar. Îmi scutur capul, încercând să rămân cu picioarele pe pământ, dar acest factor mă dă total peste cap.

Am atât de multe lucruri de lămurit și nu am idee cum să fac asta.

Ar trebui să încep cu Nick.

Ar trebui să văd ce fac in privința surorii mele.

A cafenelei.

Sunt sigură că Simpson m-a concediat din nou, chiar dacă am primit medical.

Și... trebuie să văd ce fac cu Axer. Trebuie să îl scot rapid din toate planurile, ca să nu îi mai simt respirația în ceafă. Chiar și acum am impresia că lucrează alături de Univers pentru a mă îngenunchea în fața propriilor minciuni.

Și care-i faza cu el? Nu m-a uitat în doi ani? Eu am reușit să o fac într-o vară.

Mă sprijin de spălar când Kyle așază cafeaua mea pe masă și îmi zâmbește amabil. Am vrut să îl ajut, însă a spus că este în regulă și că se descurcă singur.