Niciodată și pentru totdeauna

4. În seara asta ești a mea

4. În seara asta ești a mea

Iau telefonul cu mine și cobor la masă, după ce mama mă strigă de cinci ori la rând. Nu îmi face plăcere să stau în fața Leylei, așa că mă așez în locul lui Shane. Își dă singur seama de ce m-am pus în capătul mesei, așa că îmi ocupă locul fără prea multe comentarii. AJ, care are șanse să devină arogantul anului de mic, mă analizează lung.

— Nu vrei să îți schimbi tricou, mă întrebă serios, îmi taie pofta de mâncare.

Sunt la un pas de a mă dezbrăca în sutien, dar este în etapa în care consideră fetele dezgustătoare și nu o să mai mănânce două luni după aceea. Mă ridic de pe scaun și caut în uscătorul de haine din bucătărie un maiou. Mă schimb în sufragerie și revin la fel de pleoștită, așezându-mă zgomotos. Mama a pus tava pe masă și acum așază farfuriile și tacâmurile. Leyla butonează telefonul, întinzându-i furculița pe care abia i-a așezat-o în față.

— Nu o vreau pe asta, se strâmbă. Cu asta mănâncă Chiara de obicei. Scârbos!

Îmi dau ochii peste cap. De regulă eu pun masa și îmi aleg furculița cu dungi albastre pe mâner pentru că m-am atașat de ea. Da, am o furculiță preferată, atât de nebună sunt. Și, ca să confirm că pot fi mai nebună de atât, aș vrea să o atac pe Leyla cum atacă un ghepard prada, dar îmi dau seama că nu vreau să fiu dată afară din casă, așa că înșfăc furculița pe care mama mi-o întinde – după ce o ia din ghearele veninoase ale soră-mii – și îmi trântesc coatele pe masă.

— Vrei farfuria asta? Mă întrebă Shane.

Oftez și clatin din cap. Da, am și o farfurie preferată, dar nu asta este ideea. Cum acela era locul meu, doar s-a întâmplat ca mama să nimerească farfuria la locul ei, dar nu am pretenții cum are sora mea. Aș putea mânca și de pe fața de masă, doar să mă ridic o dată și să plec.

— Astăzi Shane a încasat o minge-n față, mormăie AJ cu un cartof în gură când suntem toți la masă, dar tot nu i-a căzut vreun dinte.

Mama începe să râdă, deși preferatul meu dintre clone e serios. Egoul lui AJ s-a umflat de când dintele căzut l-a adus în centrul atenției, dar mie nu îmi pasă de asta.

— Nu te mai necăji, Shane, îi cer eu. Înseamnă că AJ are mai multe șanse să rămână știrb și când e adult, ceea ce o să-i scadă succesul la fete.

— Nu-i adevărat, mă atacă înapoi, dar o privește pe mama cu ochii mari. E adevărat, mamă? O să fiu știrb când o să am o sută de ani, ca tine?

Mă umflu în pene, deși nu am un motiv real să o fac. Grimasa și revolta din vocea fratelui mai mic nu ar trebui să mă bucure atât de tare, dar vreau să îi închid gura. Doar pentru că e știrb, nu îl face mai bun în fața lui Shane. Se comportă exact ca Leyla și nu sunt deloc de acord.

— Chiara, mă roagă mama dintr-o privire adâncă. Te rog frumos, suntem la masă.

— În regulă.

Toată ziua i-am simțit comportamentul ezitant și dezamăgirea. Musca de pe căciulă îmi tot șoptește că știe exact ce am făcut, că a simțit, că a sunat-o Dumnezeu să-i spună că am mințit. Dar vreau ca măcar la cină să scap de individul ăla. L-am cărat cu mine întreaga zi și acum vreau doar să mă concentrez pe legumele mele.

— Dar eu vreau să am dinții albi, începe AJ plângăcios, și perfecți. Ca Nicholas Cage!

Rămân cu furculița în gură, privindu-l lung pe știrb. Își arcuiește buzele într-o expresie tristă și aproape îmi vine să îl consolez. Shane se răsucește spre el, punându-i o mână pe umăr. Ar fi grozav să am o soră geamănă, să o pot vedea din exterior făcând anumite gesturi ca să înțeleg cum aș arăta eu dacă le-aș face. Leyla își butonează telefonul Galaxy, primit de la iubitul ei.