Niciodată și pentru totdeauna

7. Ce ești tu... chelneriță?

7. Ce ești tu... Chelneriță?

    Sunt pregătită să leșin, dar nu vreau să îi las vreo clipă singuri și să își găsească subiecte de discuție. Mă uit cu gura căscată cum Axer se strecoară printre mine și Nicholas și mărește distanța dintre noi cu vreo doi pași, luând-o înaintea noastră spre lift. Cu o privire confuză, Nicholas mă informează că nici el nu are habar ce se petrece, dar îmi zâmbește și mă gândesc că nu l-au afectat replicile lui Axer.

Poate e obișnuit ca el să fie un ursuz sau se pune mereu de-a latul când vine vorba de cuceririle lui, așa cum m-am autoproclamat. Din cauza șocului de a-l revedea și a temerii că mă va da în vileag, nici măcar nu am fost atentă cu adevărat la cât de mult s-a schimbat.

Spatele slab de odinioară e zvelt, iar jacheta collage îi vine ca turnată. Blugii căzuți pe șolduri îi pun în evidență șoldurile lucrate cu mușchi fermi, dar nu exagerați. Corpul lui este mai vânjos decât al lui Nicholas care, chiar și îmbrăcat de stradă, are o eleganță aparte, pe care nu o poate ascunde. Presupun că asta înseamnă să crești într-o lume a banilor.

De ce dintre toți oamenii de pe pământ, Axer trebuia să fie prietenul lui? Nu putea să aibă o piatră, o iguană sau un șarpe boa? În acest moment m-aș fi bucurat dacă avea prieten și un tigru, numai nu Axer Handler.

Pentru că, atunci când ajungem lângă Mustang și se răsucește puțin, privirea lui superioară mă face să înțeleg ce insinuează. Nu știam ce mașină are Nicholas când am acceptat să îl înâlnesc, și nu mă așteptam să conducă orice mașină, dar nu aveam de unde ști că este fix asta! Cel mai nou model GT, cu geamuri fumurii și xenon, capabil să ia ochii oricărui om din lume. Bine, este într-un top – de acolo trebuia să îmi dau seama că practic se simte de parcă a dat un dolar pe mașina asta, nu o mică avere –, dar nu asta îmi pasă mie. E o mașină, caroseria e tot din metal și plastic și la un moment dat, tot se va strica.

Sper să i se strice.

Cu toate astea, privirea lui Axer tocmai asta susține, că sunt o profitoare care speră să-și scoată familia din groapă agățându-se de un milionar sau miliardar notoriu.

Sunt pregătită să mă strecor pe lângă scaun și să urc în spate, dar Nicholas mă prinde de încheietură, privindu-mă confuz.

— Ce vrei să faci? Mă întreabă, iar privirea mea îi arată cât de evident este ceea ce vreau să fac. Axer stă în spate, nu tu.

— Exact, îmi spune îngâmfat, eu sau vreo domnișoară dacă este și Nicholas tot în spate, dezbrăcat poate... Bine, sigur dezbrăcat.

— Și ce fac în spate? Îmi dau ochii peste cap. Joacă table, șah? Din cate observ, nici nu ai loc să te crăcești.

Nicholas chicotește lângă mine, amuzat de comentariul meu. Și, după felul în care arată Axer, cu mxilarul încleștat și ochii mici, îmi dau seama că am câștigat această rundă.

1-1.

— De obicei e de treabă, îmi explică Nicholas, doar că i-au stricat cheful cei de la Yankees.

— Nu pare un fan al baseballului, spun când urc în mașină.

— Ei bine, sunt. Murmură în spatele meu. Se agață cu mâinile de scaunul meu și se apleacă între intervalul dintre acestea, așteptând să își facă prezența și prietenul lui. Și Nick era, dar și-a dat seama că îi dăunează carierei să piardă timpul cu un bax de bere și cu mine. Mă mir cum de nu crede același lucru și despre ieșitul cu voi.

2-1 pentru Axer.

Nicholas este încă afară și când deschide portiera și se încruntă la telefon, Axer doar își arcuiește sprânceana. Se pare că este distras de un mesaj și se grăbește să răspundă, înainte de a intra, dându-i timp lui Axer să mă facă să mă simt precum un rahat.