Niciodată și pentru totdeauna

10. Te rog să stai departe de mine

10. Te rog să stai departe de mine

Înghit atât de tare în sec, încât Axer își răsucește capul sec spre mine, privindu-mă curios. Închid telefonul și îl bag în buzunarul de la spate în timp ce ocolesc barul și îl trag de mână, fiind sigură că nu am arătat niciodată mai terifiată.

— Mișcă! Îi cer panicată.

— Ce naiba vrei să faci Chiara? Își arcuiește o sprânceană, rămânând statuie în locul în care se află.

Se referă la faptul că nu îl pot urni, deși trag de el sau la faptul că încerc să respir, dar mai mult gâfâi de parcă urmează să am un atac de panică?

— Să te violez, pufnesc, să te dau la gâște, să te leg fedeleș. Dar, chiar acum vreau să dispari!

— Poftim? Surprins, își încruntă sprâncenele, analizându-mă atent.

Mă zgâiesc inutil la el, în timp ce încerc să cronometrez cât timp mai am până voi părea târfa prinsă între cei doi. Și, la naiba, mi-a adus flori? Cine crede că sunt? Iubita lui?! Putea să mi le comande însuși Abraham Lincoln, nu știam că este curier.

— Nicholas știe că ești aici? Încerc abordarea cea mai simplă, în timp ce privesc de la ușă la el.

— Nu, își dă ochii peste cap, de ce ar trebui Nicholas să știe că am venit să îți aduc flori în nume–

— Tacă-ți fleanca, îi cer nervoasă, dacă nu vrei cumva să îl așteptăm și pe Nicholas și explici în fața lui ce căutai aici.

Își scutură capul confuz, în timp ce mârâi ineficient pe lângă el. Îi prind fața între palme și îi răsucesc capul spre ușa de sticlă. Nicholas își trage sacoul pe el – îhî, iar e numai bun de pus pe prima pagină a ziarului – și verifică ora pe rolexul lui incredibil de scump.

— Oh, drace, pufnește Axer și își scutură capul pentru a îndepărta mâinile mele incredibil de transpirate de pe obrajii lui.

— Sincer, cred că ar trebui să te rogi la Dumnezeu, nu-l văd pe dracu’ cum te-ar putea scoate din situația asta.

Mă apucă de încheietură și mă trage spre ușa de după bar, făcându-i vânt din cale lui Cindy, care îl înjură cât de încet, dar tare, poate. Mi-am neglijat clienții, iar ea înjură. Prevăd următoarea știre din ziar, chiar sub poza cu Nicholas face publică identitatea scorpiei care s-a și văzut pe ascuns cu prietenul său. E un titlu cam lung, dar sigur cineva îi va face o adaptare șoc de cinci cuvinte care să mă bage și mai adânc în toată treabă asta.

Mă împinge pe ușa din fund și cad în genunchi, la câțiva metri de ziar, registru și cutiile desfăcute de la care m-a întrerupt adineauri. Îi simt fața plonjând în spatele meu și mă răsucesc ușor, văzându-l în genunchi. Ne-am împiedicat amândoi de paleții goi, cărora nu le-am găsit loc decât în ușă.

— Cineva o să își rupă gâtul pe aici, murmură masându-și bărbia.

Aha, deci cu asta m-a lovit în șolduri.

— Ai o bărbie osoasă, comentez și mă ridic în capul oaselor, privindu-l cât sunt eu de supărată și nervoasă. Pot să știu de ce naiba m-ai aruncat ca pe o bilă de bowling?

— Te-am scăpat, își dă ochii peste cap. Am vrut să intri prima și presupun că nu a fost o idee înțeleaptă.

Privește prin jur, analizând cutiile imense cu cafea, ceaiuri, biscuiți și tot felul de lucruri necesare pentru cafenea și curățarea ei. Pare să își aducă aminte de trecutul lui, acela în care nu avea bani și avea tot felul de joburi. Tata vorbea mult despre Axer Hendler, cu pofta unui alcoolic care era în sevraj. Îl considera fiul lui, iar mama acceptase ideea unui fiu pe care nu-l născuse. Doar că, nu era fratele meu și eu nu eram obligată să îmi scuze sau să îmi justifice faptele. Imit scutur genunchii juliți și mă încrunt ușor, refuzând să îi permit să îmi atingă rănile minore.