Niciodată și pentru totdeauna

24. Ești geloasă, Chiara?

24. Ești geloasă, Chiara?

Nu am idee dacă am roșit, însă Nicholas pare mai fascinat de expresia mea uluită decât niciodată. Probabil am roșit și probabil este unul din acei tipi care consideră asta drăguț.

Îmi trag centura, încercând să nu mă gândesc la tentativele eșuate din trecut pentru care chiar nu este el de vină.

Mintea mea vuiește, iar asta nu îmi permite să mă concentrez. Sau să mă deconectez. Sau să nu mă mai gândesc naibii la Brown și la toate problemele care au urmat după ce a dat zvonul în școală. Și cum am fost numită.

Simt că respirația îmi accelerează, așa că prefer să nu mă mai gândesc la deznodământul acestei seri. Dar, dacă nu mă gândesc la asta, o să mă gândesc la mama și la problemele ei, la cum am amanetat bijuteriile de la Nicholas și asta este muult mai rău.

— Bine, asta dacă lucrurile o să decurgă bine, zâmbește. Simt că vrei să te bați cu cineva și eu am luat multă bătaie în liceu.

— Tu? Râd, arcuindu-mi o sprânceană.

Dacă aveam impresia că accelera prea mult mustangul, nici nu se compară cu ce îi face Jeepului. Din cauza masivității mașinii, am impresia că am pornit cu el pe un teren minat și virează din bombă în bombă.

— Nu arătam chiar așa de bine, zâmbește jenat. E mai bine că m-ai cunoscut acum.

— Când erai tu la liceu, eu probabil abia treceam la școală, pufnesc.

— Nu e așa mult între noi. Sunt, practic, zece ani.

Doișpe’.

— Corect, murmur nesigură. Legat de asta...

Își întoarce atenția asupra mea, lăsând luminile orașului să îi picteze umbre adânci și roșiatice pe față. Modul în care ochii i se strâng, în timp ce dinții i se adâncește în buza de jos mă fac să mă încrunt.

— Nu e chiar o diferență mare, zâmbesc. Am văzut multe vedete bătrâne care s-au cumplat cu adolescente. Nu că ai fi bătrân. Spun doar că ești... Mai mare. Dar nu bătrân. Adică, nu așa bătrân. Bine, nu ești bătrân deloc.

Încetez să mai vorbesc când îi aud râsul umplând mașina.

— Ai băut cam multă cafea astăzi, Chiara.

— Știu, spun și îmi prind fața în palme. Aproape patru căni.

— Las-o mai moale, iubito. Se întinde și îmi sărută buzele abia simțit, tragând cu ochiul la trafic. Altfel o să aflu multe lucruri pe care le gândești despre mine și nu sunt sigur că vreau.

— Am auzit că ai fundul cam mic pentru egoul tău baban.

Aproape că iese de tot de pe banda lui de mers când pufnește în râs, lăsându-și capul pe spate. Sunt stresată și obosită, iar cele patru căni de cafea au fost ca o cheie care mi-a dat drumul la limbă – asta în cazul în care a fost vreodată încătușată.

— Nick! Urlu și trag de volan, aproape reușind să intru în mașinile parcate pe partea dreapta. Ce naiba faci?

— Eu? Râde în continuare, relaxându-și mușchii. Devine foarte atent la volan, dar ochii încă îi strălucesc de la râs. Am avut o zi aglomerată și de tot rahatul, mă bucur că ești aici.

Îi simt căldura mâinii în jurul alei mele și rămân fără cuvinte când o ridică și depune un sărut în palma mea. Mă uit la el cu ochii mari. Buzele lui se pliază perfect pe pielea mea și am nevoie de un mega-efort ca să nu mă concentrez pe căldura lor, pe cât de moi se simt. Îmi place să îl privesc. Să îi admir buzele rozalii încadrate perfect de barba ușor crescută. Ochii lui căprui sunt blânzi, dar au momente când se întunecă cu totul. Părul i-a mai crescut, dar e tuns de curând și l-a lăsat mai lung decât îl avea prima dată când ne-am intersectat. Seamănă mai mult cu stilul lui Axer, iar eu nu știu exact ce simt. Nici nu mai poartă costum. Are un tricou alb și o pereche de jeanși cu aspect scump. Chiar și tricoul lui pare scump, chiar dacă nu are nimic special. Poate e din cauză ceasului sofisticat din jurul încheieturii sau a faptului că inspiră bogăție, pur și simplu. Și că toate revistele îl vizează, chiar dacă nu aveam habar cine este până Cindy nu a vorbit despre el. Cu aceeași sete cu care au făcut-o fetele din cafenea, iar asta îmi aprinde măruntaiele și revin pe pământ, acolo unde îmi trag ușor și precaut mâna din dreptul buzelor lui.