Niciodată și pentru totdeauna

5. Spui asta pentru că sunt blondă?

5. Spui asta pentru că sunt blondă?

Îmi îndrept spatele și îl privesc cu aceiași intensitate. Facem un schimb de priviri fulgerătoare, care trimite tot felul de imbolduri fierbinți în multe părți ale corpului meu, ca să se întoarcă în una singură. Viteza cu care valul de căldură trece de la o terminație nervoasă la alta este amețitor și mă trezesc cu un puls ciudat între coapsele pe care mi le încordez fără să vreau.

L-am subestimat.

Conștient, nu găsesc nimic atrăgător la el. Este întruchiparea frumuseții, dar nu este genul meu. Cu toate astea îmi simt gura uscată precum un deșert și inima mi se agită stingheră în piept.

Mă întreb dacă inima lui bate mai tare, dacă îi transpiră palmele pe volanul din piele sau dacă mă comport ciudat. Am fost atrasă de muuulți tipi. Bine, am fost atrasă de două celebrități cărora le-am uitat numele, dar nu m-am simțit de parcă îmi lua foc inima.

Și, cum nu vreau să mă fiu atrasă de el, sau să îl venerez precum Cindy, îmi adopt rolul de jucătoare, încercând să-l ațâț, ca să îl las cu ochii în soare.

Doar nu crede că, acceptând să vin cu el, sunt deja o captură sigură, nu?!!

— Știi tu, îmi dau ochii peste cap, reacția femeii fatale?!

— Joanna, râde el. Să spunem doar că nu aveam aceiași viziune asupra modului tău de servire și asupra ocupației tale.

Mă încrunt, neînțelegând ce vrea să spună.

— Las-o așa, te rog. Nu vreau să reproduc exprimarea ei de mahala.

Doamne, ce vocabular și ce exprimare!
Nu înțeleg dacă vorbește așa pentru că își dorește să mă impresioneze sau să mă sperie. Îmi încrunt fără voie sprâncenele și mă cutremur când mâna de pe schimbătorul de viteze se așază pe coapsa mea. E incredibil de fierbinte, iar asta îmi aduce un nod dureros în gât și un gol în stomac. Strâng ochii, prinzându-l de încheietură și o așez înapoi pe schimbător, regretând pentru tot restul vieții că nu o să fiu niciodată acel gen de fată. Pentru că Nicholas, cu toate subestimările mele, e un tip grozav.

Și, sincer, ajung să înțeleg despre ce vorbea AJ. Zâmbetul lui chiar e alb, și fermecător. Colțul drept al buzei se lungește mai mult și o cută fină i se adâncește în formă de u. E un fel de tentativă se gropiță.

Poate are tot dreptul să se afișeze cu o fată la braț în fiecare seară, dar asta nu îi scuză aroganța. Iar eu mă enervez pe mine pentru că mă uit la el ca la un desert.

— Deci m-a făcut curvă, pufăi. Hm, slăbuț.

Privirea lui mă frige. Da, nu am niciun dubiu. Nu cu deschiderea sucursalelor a fost el ocupat în Vancouver, sunt sigură că pe locul unu a fost vrăjirea fetelor. Mă enervează chiar și modul în care a reușit, probabil cum și-a propus, să mă facă să îl sun, să accept să vin aici și să ne îndreptăm spre Velvet. Firește că universul ține cu el. Dacă eram Nicholas Cage l-aș fi putut convinge pe Dumnezeu să pună apocalipsa mâine.

— Te-ai fi descurcat mai bine?

— Evident, îmi dau ochii peste cap, eu am spus că-i o vacă irlandeză, o pițipoancă în călduri, sincer, seamăna cu Oscar după ce a alergat după pisica doamnei John.

— Ai câine?

Mă încrunt puțin, intenționând să îi spun că e câinele pe care doar îl plimb, dar privirea lui nu mă lasă. A fost în Vancouver, a trecut prin mâinile celor mai sofisticate femei, femei fatale, cu experiență, cu părul aranjat la salon, cu măști cu aur cu douăzeci și patru de karate, iar acum este cu mine. O tipă grozavă, dar care nici măcar nu are unghiile lăcuite. Sunt îngrijite, fără cuticule și drepte, dar sunt simple. Iar el arată ca un om care trăiește doar în lux, iar ceea ce am eu este foarte plictisitor pentru el.