Bloody Bride (Harry Styles//vampire)

C 3 || Confuzie

Louise

   

           Încetul cu încetul mușchii mei încep să se miște,nu știu unde sunt și ce mi s-a întâmplat.Sau ce s-a întâmplat.Îmi simt corpul foarte amorțit și că este așezat pe ceva foarte tare.Razele soarelui îmi pică pe corp,chiar și cu ochii închiși pot spune că este puternic.În jurul meu aud o apă,dar nu pot spune dacă sunt valurile mării sau un râu care este foarte puternic.

Capul meu începe să se miște și imeidat o durere puternică îmi trece prin cap.Cu greu deschid ochii ca să fiu întâmpinată pentru câteva secunde de alb,dar după ce clipesc de câteva ori dispare.Mă simt ca și cum corpul meu ar fi fost așezat cu grijă pe ceva foarte inconfortabil,spatele meu mă doare al naibi de tare,ca și cum aș fi dormit o zi și o noapte pe podea.

Imediat ce îmi revine privirea mă ridic de pe ce eram așezată.Eram pe o piatră..iar în jurul meu nu se află nimic,decât un câmp...pe ici pe colo câte un copac..dar nimic mai mult.Sunt confuză până în cel mai mic detaliu,nici nu am idee cât este ceasul nici să nu mai pomenesc de ce zi este astăzi,având în vedere soarele de afară.Încep să caut prin buzunare după singurul lucru care sigur mă poate ajuta....telefonul meu,dar rochia pe albă pe care o port nu are buzunare.Mă pipăi mai prin toate locurile ,dar nimic....îmi amintesc că mă îmbrăcasem să mă duc la o petrecere de haloween și că sigur îmi luasem telefonul de acasă.Dar nu dau de el nicăieri...super l-am pierdut.Tata nu o să îmi mai ia altul.

Decid să mă ridic total de pe piatră,în ciuda înțepăturilor primite datorită amorțelii pe care o am,și să îmi găsesc drumul spre casă.Având în vedere faptul că sunt în picioare acum pot vedea acea apă care se auzea...era un râu cu o viteză mare,iar pe deasupra lui este un pod din lemn.Pentru câteva secunde dezbat dacă să mă duc pe acel pod...sau să mă duc în partea opusă,dar având în vedere că văd niște clădiri,departe undeva...aleg să trec podul.Nu știu cât de sigur este pentru mine,dar acele clădiri pot însemna civilizație...prin urmare,o modalitate de a ajunge acasă.

După numeroși pași și cu fiecare mișcare pe care o făceam trec acel pod din lemn,nu ma uit in urma mea,dar pot jura ca podul s-a dărâmat, asa ca nu voi mai avea cale de întoarcere.

Îmi aduc aminte cand eram de cealaltă parte a podului ca dacă mergeam in fata ajungeam la un oraș..sau ma rog,ce erau acele clădiri. Pașii mei încetișor ma îndrepta spre acea zonă, dar mai repede ajung intr-o pădure.Înrtr-un mod ciudat pădurea avea o potecă destul de largă...ca și cum zona ar di destul de tranzitată și cineva ar trece pe aici frecvent.Dar nu văd nici măcar o urmă de om...

Razele soarele puternic trec printre frunzele copacilor ajungând pe acea alee și în același timp îi dă o aură plăcută.Cu cat intrii mai mult in pădure cu atât mai mult lumina disparea si dădea o idee de înfricoșător acelei păduri,dar totusi pe lângă teama de a nu ieși un animal din pădure si sa ma atace am reușit sa țin drum drept. Poate ca in fond astăzi am si eu un pic de noroc.

In curând picioarele mele ies din pădure si ajung la un castel foarte înalt .Acum se explică acele clădiri înalte pe care le văzusem .Gardul era unul foarte înalt și nici nu puteai să vezi de cealaltă parte.Din îndepărtare pot vedea  vedea poarta în fața mea.

-Domnișoară Louise. O voce masculină din spatele meu mă face să tresar și să mă uit.Un bărbat mai înalt decât mine îmbrăcat la costum face o plecăciune în fața mea apoi îmi întinde una dintre mâinile sale -Pe aici vă rog.

-Cine ești tu? Întreb.Vocea mea fiind răgușită pentru că nu am folosit-o de mult timp.Și acum mă întreb de fapt cât timp am stat pe acea piatră?

-Oh,domnișoară....mi-ar place să stăm la discuții.Dar trebuie să te pregătești. Chicotește și când vede că nu îi întind mâna printr-o mișcare rapidă pe care nici nu apuc să o văd o prinde pe a mea,și cu un zâmbet pe fața sa mă trage spre poarta pe care o studiam cu câteva minute în urmă.

Câteva gărzi fac plecăciuni atunci când ne văd și bărbatul misterios care mă trage de mână scutură din cap spre ei în mod de salut.Ochii mei nici nu apucă să scaneze bine că imediat sunt trasă pe ușă...o ușă care presupun că duce în palat.Cine-știe-care-îi-este-numele mă trage cu o viteză mare,nici nu apuc să văd pe unde merg....

-A sosit prințesa.Vocea bărbatului se aude și niște femei vin repede în fața noastră și mă scanează din cap până în picioare iar mai apoi fac o plecăciune similară cu a bărbatului care m-a adus aici -Repede aranjați-o.Nu mai este mult timp și prințun o așteaptă. Mâna sa pică din a mea și bate din palme.

-Haideți prințesă.O fată creolă cu ochii negrii mă apucă gentil de încheietură și mă trage după ea. -Trebuie să vă pregătiți. Murmură apoi încetișor mă trage după ea.

-Ce?

-Prințesă.Trebuie să vă schimbați rochia.Sigur nu vreți ca întregul regat să vă vadă în vechitura aia...și plus că este murdară. Ochii mei cad pe rochia de pe mine care este murdară de noroi prin unele locuri,,,și chiar am văzut-o într-un loc ruptă.Dacă bunica m-ar vedea acum ar învia și ar muri înapoi..iar mama m-ar arunca pe geam.

-Um,okay? Spun nesigură și fata zâmbește la acțiunea mea.Locul în care mă trage ea este plin cu rochii de mireasă,de toate felurile și de o varietate mare de culori. -Dar vreau ceva confortabil. Murmur.

-Desigur,prințul nu ar vrea să fiți inconfortabil. Fata chicotește și eu mă încrunt la ea. -Alegeți ce vă place.Sunt aici să vă ajut să o puneți pe dumneavoastră Prințesă Louise.

-Dar de ce trebuie să mă îmbrac cu așa ceva?Nu pot purta o pereche de blugi și gata? Spun și ochii fetei se fac cât cepele.

-Prințesă.La nunta dumneavoastră?Nu se poate așa ceva. Respiră iar acum este rândul meu să fac ochii mari cât cepele.Nu am nici cea mai mică idee despre ce vorbește.Am doar șaptisprezece ani,nu am cum să mă căsătoresc...asta nici nu este legal.

___________________________

Iaaaai.Capitolul 3 :3 

Dedicații? 

P.S. Mulțumesc pentru comentariile de la capitolul 2,sper să fie atât de multe mereu :3