Bloody Bride (Harry Styles//vampire)

C 37 || "Este diferită"

Louise

                         Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este cum am adormit înapoi ,după ce Harry a plecat. A trecut o vreme de atunci sunt sigură, degeaba mă uit la ceasul care bate pe unul dintre pereți. Au trecut mai mult de câteva ore,pe sub draperiile groase am putut vedea cum ziua devine noapte și vice versa. Am pierdut numărătoarea undeva pe la 2 zile...de mult timp am încetat să mai țip după ajutor,mi-am dat seama că nu îmi este de nici un folos... Nimeni nu mă aude,nimeni nu intervine, nimeni nu mă poate scăpa de Harry, nici măcar familia mea.În tot acest timp mi-am dat seama de un lucru,nimeni,dat absolut nimeni nu mă poate scăpa de Harry decât el.

În aceste momente îmi regret acele cuvinte pe care i le-am spus lui Spencer,că poate să își ia liber câteva zile...ea cu siguranță s-ar fi strecurat prin cine știe ce catacombe sau ar fi trecut prin ușă să vadă dacă mai trăiesc,în momentul în care nu mi-a mai auzit vocea.Dar pe de altă parte,fata făcea o treabă atât de bună,încât a meritat și ea câteva zile. Data viitoare nu am să mai fac asta, mai ales dacă plănuiesc să fac o altă "prostie".

Din nou mă ridic din pat și mă întind, nici măcar pe micul balcon nu am putut ieși,până și acea ușă a inchuiat-o,cât de paranoic poate fi. Cu coada ochiului zăresc ceva,o altă tavă de mâncare. În fiecare zi, după de mă trezesc apare pe biroul din cameră o tavă cu mâncare,desigur că profită de faptul că dorm ca să poată trimită o slugă care să îmi dea ceva. Cât de drăguț.

Harry

Ochii mei îl urmăresc cu atenție pe bucătar în timp ce îi gătește lui Louise cina. Sunt câteva zile bune de când Louise nu a mai ieșit din camera noastră. Dacă a vrut să scape de mine,atunci a scăpat.

-Harry,scumpule. Ce bine că te văd. Mama exclamă și mă întorc la ea cu un zâmbet.Chiar dacă au fost atâtea fete,niciodată nu am lăsat-o pe mama să știe ce se întâmplă cu adevărat între noi.Mereu a crezut că suntem un cuplu fericit. -Unde este scumpa ta soție?  Îmi sărută obrazul și se pune pe scaunul de lângă mine.

-A spus că are niște probleme și am lăsat-o să se ducă în lumea oamenilor. De ce? Mă încrunt încercând să par cât mai inocent   -Ce treabă ai cu ea?

-Oh.Regele din Ulla dă o petrecere datorită faptului că el și soția lui au făcut 150 de căsătorie.Zâmbesc la ceea ce îmi spune,regele regatului vecin este un foarte bun vampir,de asemenea și foarte puternic...dar poate că cel mai important lucru pe care îl are este acel caracter de a asculta și înțelege.-Iar Des spune să mergeți voi doi. Mama se uită la mine cu un zâmbet,desigur că Des spune asta.

-De ce dracului să mă duc eu cu Louise?Pun pariu că pe el l-a invitat.Exppre pentru că nu îl suportă tata pe Henry. Adaug în mintea mea. -Și sigur Louise nu o să fie încântată să meargă.Plus că lecțiile ei de bune maniere pe care tata își dorește cu atâta ardoare să le facă....nici nu le-a început. Încerc,sperând ca măcar ei să îi schimb părerea despre asta.

-Harry! Ochii ei se măresc. -Limbajul. Îmi dă ușor cu palma peste gură. -Și tu mergi cu Louise pentru că trebuie să vă obijuiți cu momentul în care tu vei fi rege și va trebui să mergi pentru că ești obligat. Pufnesc la ceea ce spune.

-De parcă Louise ar fi cea care îmi va aduce tronul. Îmi dau ochii peste cap. -Asta sperăm ,mamă, de vreo 50 de ani încoace. Din nou îmi dau ochii peste cap.

-Aici greșeși. Spune. -Crede-mă.Sunt lucruri care s-au schimbat de când ea este aici. Ridic o sprânceană.Nimic nu sa schimbat.Decât des care în ultimul timp este mai morocănos,dar dacă mă gândesc bine,nu sa schimbat nimic...mereu a fost așa,doa că nu am avut eu de-a face cu el. -Spre exemplu,niciodată nu ai lăsat o fată să se mai întoarcă în lumea umană,totuși pe Louise ai lăsat-o de mai multe ori. Se uită la mine cu privirea ei caldă. 

Mama deschide din nou gura,dar de această dată este înreruptă de bucatar care își drege glasul între noi.Imediat îi arunc o privire prin care îi spun să nici să nu îi treacă prin cap să pomenească de Louise.

-Sire.Mâncarea pe care ați cerut-o .Gesticulează spre tava care este pusă pe masă și pleacă capul înainte să facă câțiva pași în urmă.

-Foarte bine,George.Mulțumesc. Bucătarul pleacă și mă întorc la mama,care are o sprânceană ridicată. -Ce? Mă încrunt.

-Tu niciodată nu bei suc de pere. Ridică o sprânceană și se ridică de pe scaun -Asigură-te că Louise apare maine,îi trebuie rochie. Și cu asta pleacă.

Imediat ce observ că a ieșit pe ușă pufnesc...ai mei și cu toate tâmpeniile lor.Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la ceea ce a spus mama...este adevărat că niciodată nu am mai lăsat vre una dintre cele peste de 150 de soții ale mele să se întoarcă în lumea lor.Dar totul are un îneput.Nu?

Louise.

Nu știu când am adormit din nou,dar de această dată mă trezesc cu niște degete pe șoldul meu,undele care se plimbă leneș.De asemenea,pe urechea peste este o respirație rece,nici nu am nevoie de altceva știind deja cine este.

Continui să țin ochii bine închiși sperând că dacă crede că dorm va pleca.Nu am nici un chef de Harry...având în vedere că m-a ținut închisă aici nu știu câte zile.Fără ca măcar să se asigure că sunt bine.Adică lăsa mâncare și plecă.

-Louise.Știu că nu dormi. Degetele sale,nu mai sunt pe șoldul meu,acum sunt pe mâna mea,și trasează linii leneșe pe brațul meu.Îmi mișc brațul încercând să îi dau ideea că nu vrea să mă atingă,dar totuși o face în continuare. -Haide Louise,avem treabă.  Șoptește și îmi dau ochii peste cap în mintea mea.

Știu că nu am nici o șansă să îl fac să se oprească,așa că fac primul lucru care îmi trece prin minte,adică să mă ridic din pat.Poate că prin această modalitate înțelege că nu vreau să vorbesc cu el.

-Louise.... Avertizează,dar nu îl ascult și îmi continui rutina de dimineață.Îmi iau hainele și merg spre baie,îi pot auzi pașii în urma mea,dar totuși aleg să nu mă uit spre el. 

     

     

***

    

-Sper să încetezi să te mai porți copilărește pentru că avem treabă.Vocea lui Harry se aude din urma mea.  -Louise.Avertizează din nou,de această dată mâna lui îmi prinde brațul și mă întoarce cu fața la el.

-Mă port copilărește?Eu?Serios?Eu sunt cea care a fost închisă pentru nu știu câte zile într-o nenorocită de cameră.

-Louise.Ai grijă ce spui. Avertizează. Îmi dau ochii peste cap. -Haide.

-Cel puțin lasă-mă să mă pieptăn. Comentez.

-Haide Louise.Nu îmi place să o las să aștepte.Oftează și își duce degetele la tâmple.Eu mă încrunt la el când aud "ea" -Mama.Louise.Mama. Comentează,parcă obosit.Scutur din cap și iau peria și mi-o trec prin păr.

Când o să aibă Harry răbdare?

____________________________

Îmi pare rău de întârziere......chiar dacă e săptămâna altfel...tot nu am avut timp marți...

P.S. Paște fericit.