Capitolul 42: Fructul Cunoasterii

Start from the beginning
                                    

- Cu alte cuvinte, vrei sa creezi un spion pe care sa-l trimiti in Opal... rad eu. De nu parca Tatal nu cunoaste ce este in inima ta... Si nu a prevazut deja totul...

Fruntea lui se intuneca subit, dar nu se lasa intimidat de vorbele mele.

- Tatal stie totul si tocmai din aceasta cauza va fi nevoit sa imi cedeze Cerul Noua... Fiindca acolo imi voi intocmi tabara, prin progenitura mea...

- Asta crezi ca este Lumina? Materialul din care vei crea corpul ei?

- Va fi o fiinta angelica, asa cum nu a mai existat nicicand... Daca ii vei da nastere.

- Si daca refuz sa ii dau nastere si voi incerca din nou sa scap de ea?

- Atunci vei comite un sacrilegiu si mai mare decat al meu si nu te vei mai intoarce niciodata cu fruntea sus in Opal.

Mi-am muscat buzele cat am putut de tare, simtind coltii remuscarii in inima.

- Ai fi in stare sa ucizi o fiinta nevinovata doar ca sa se termine totul? Atunci nu esti cu nimic mai buna decat mine.

- Pastreaza pentru tine invinuirile, Printule... Amandoi stim ca nu iti pasa de aceasta fiinta care nici macar nu exista. Tu vrei sa o folosesti pentru interesul tau si imi indrugi o alta poveste naucitoare menita sa ma pacaleasca sa-ti cedez.

- Nu are rost sa te prefaci... Stiu ca simti ce se petrece in tine. Stiu ca ai visat deja acea fiica, intr-o campie cu iarba grasa, intr-o zi de vara...

- Mi-ai umblat prin ganduri fara sa imi ceri permisiunea?! ma manii eu.

- Nu a fost necesar... Suntem uniti de cand ai incercat sa ucizi Lumina si am aflat tot ce am vrut sa stiu fara sa intampin vreun obstacol...

- Asta poate insemna orice! Eram ranita si mama mea de trup a incercat sa ma vindece in templu. De unde stii ca nu este vreo himera?

- Chiar crezi ca tu cunosti Lumina mai bine decat mine? Da-i o forma Lauryel si lasa tanguiala. Impreuna am putea sa redobandim Infernul.

- Nu am nevoie de propunerile tale marsave. Am deja tot ceea ce-mi doresc.

- Adevarat... Dar exista totusi un lucru pe care nu l-ai prevazut si acela e anarhia. Daca Azazel ajunge la puterea deplina, va dezlantui razboaie pe Pamant si va pierde milioane de suflete, stricand fragila balanta dintre Bine si Rau. Fiica noastra ar putea fi elementul cheie in pastrarea acestui echilibru.

- Inceteaza sa mai spui "fiica noastra"! Nu port un copil, ci o incarcatura!

- Vezi vreo mare diferenta? intreaba el in zeflemea.

Mi-am intors ochii spre cerul tulbure, in vreme ce el se gandeste intens la ceva.

- Daca ai vazut totul inseamna ca stii si despre profetie...

- Tu cunosti o parte din ea iar eu jumatatea lipsa... Unindu-ne, o putem implini. De ce ar exista altfel Femeia cu o singura aripa sau Omul Insemnat?

Spre uimirea mea, am constatat ca el nu stie de Daspha. Se pare ca nu are chiar toate cheile si cineva ii ascunde adevarul intreg. Surad rautacios. Dar victoria mea nu dureaza mult fiindca Printul a ticluit deja un plan in favoarea sa.

- Lui Vardas ii este scris sa moara de mana mea... Stiai? Si nu vorbesc acum despre trupul sau pe care l-am distrus candva, ci despre duh... Dar l-as putea cruta. Ar putea ramane in Adabad si sa domneasca alaturi de regina lui.

- Ai fi in stare sa sacrifici Adabadul doar ca sa pui mana pe un copil necreat?

- As distruge Infernul cu mainile mele daca as sti ca ma pot intoarce in Opal.

- De ce iti doresti atat de mult sa te apropii de ceruri? Ce ticluiesti?

- De ce trebuie mereu sa ticluiesc ceva? Poate ca imi este dor de Acasa.

Am zambit amar, stiind ca nu are cum sa spuna adevarul. Se minte pe sine.

- Tu crezi ca vei putea sa pasesti in locul sfant, murdar de faradelegile tale?

- Eu nu pot, dar fiica mea ar putea si poate prin ea voi vorbi din nou cu Tatal.

Pentru prima oara de cand ma aflu in Adabad, am ramas pe ganduri.

- De ce nu ii ceri asta lui Mihail sau oricaruia dintre fratii nostri?

- Fiindca nu vreau sa cer nimic lui Mihail, cel care macelareste armate intregi si apoi este incununat in Opal pentru acte de vitejie! imi zice el cu un glas rastit.

Am tacut si m-am gandit la toate posibilitatile de scapare. Dar orice as face, nu o pot face fara ajutorul lui. As putea sa zac sute de ani aici, impreuna cu el, si gandul ma ingrozeste. De abia m-am trezit si simt ca il voi strange de gat.

- Prea bine. Daca ii cruti pe Vardas si Reena ca sa poata domni peste sufletele din Adabad, te voi ajuta sa iesi. Si nu vei mai incerca sa ucizi pe nimeni dintre ai mei.

- Ceri mult... imi zice el aspru.

- Niciun sacrificiu nu este prea mare atunci cand iti doresti ceva cu adevarat. Tot ce vreau este sa te opresti din a savarsi crime contra oamenilor pe care trebuie sa ii protejez. Altfel, nu poate exista niciun fel de alianta intre noi.

El zambeste ceva mai imbunat, desi stiu ca asta este un semn nefast.

- Micuta mea Layra... Ai invatat sa te targuiesti la fel de bine ca mine.

- Nu-mi mai rosti numele pamantean, Etha...

La auzul numelui sau de dinainte ma prinde de gat si nu ma lasa sa il termin.

- Nici sa nu indraznesti!

- De ce? intreb sugrumata. Doar tu esti unicul care are acest drept?

Incearca din rasputeri sa se stapaneasca si isi retrage mana. Rasufla adanc si isi muta privirile spre bolta care isi recapata incet, incet, seninatatea.

- Se pare ca niciunul dintre noi nu are de ales. Daca vom reusi sa nu ne ucidem unul pe altul poate vom reusi sa il detronam pe Azazel. Dar targul a inclinat prea mult in favoarea ta... O sa astept... Atat cat este necesar. Dar imi vei da Lumina.

- Ca sa o folosesti ca scara pentru a primejdui cerurile? In niciun caz!

- Ai uitat care este vrerea Tatalui? Este timpul sa incepi sa o respecti!

Am simtit cum sangele mi se urca la tample, fiindca urasc sa fiu martorul ipocriziei sale fara margini. Intr-un fel sau altul va primi ce isi doreste, fiindca eu nu sunt decat un instrument nevrednic, de care se foloseste Domnul Lumilor. El imi intinde sugestiv fructul imbietor si il cuprind in palma, cantarindu-l. Imi deschid buzele si musc cu sete din el. Simt... nimic. Parca as musca din vazduh. Apoi, o senzatie asemanatoare mierii imi imbata cerul gurii si oftez. Capul imi ameteste si ma prabusesc in bratele lui inselatoare, care stateau pregatite ca pentru ofranda. Si cand deschid iarasi ochii, vad intuneric si cer sangeriu.


Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)Where stories live. Discover now