Capitolul 55: Taramul de Nicaieri

550 54 49
                                    


M-am regasit la pieptul lui Lucifer, inspirand inca parfumul de brad. Intelegand ce s-a intamplat, m-am dat degraba indarat, cu ochii cascati de uimire.

- Acum stii, zice el taraganat. Ti-ai facut-o cu mana ta.

- M-ai pacalit... Eram doar un copil care nu stia ce se intampla!

- Te contrazic. Stiai exact ce se intampla, dar erai disperata. Si de cate ori esti disperata, faci lucruri necugetate, adica targuri cu mine... ranjeste el.

- Nu pot sa cred ca m-am lasat inselata de cineva ca tine!

- Ziua despre care ti-am vorbit atunci a sosit. Iti vei respecta intelegerea sau trebuie sa te iau cu forta?

- Nu ma intorc cu tine pentru nimic in lume! Mai bine as muri!

El ramane contrariat, cu buzele stranse, apoi se indeparteaza.

- Layra... Incerc sa-ti salvez trupul, nu sa te ucid.

- Se pare ca esti in dilema... Nu ma poti lua cu tine, dar nici nu ma poti lasa sa mor.

Bratele imi sunt vlaguite. Chiar si daca ne-am bate in lupta dreapta, as pierde. Rasaritul este foarte aproape, poarta se framanta, iar el nu se poate decide.

- Preferi sa mori decat sa te intorci cu mine in Infern? Ai fi langa Lumina. E si fiica ta, nu? Sau ai uitat ca ai purtat-o in pantece atata timp?

Lucifer joaca ultima carte de pe masa, pe cea mai grea dintre toate.

- Am o alta fiica acum, banguiesc eu, simtindu-mi inima cum se zbate dureros.

- Vad ca nu-ti vei schimba decizia, dar vreau sa tii minte un singur lucru: mai devreme sau mai tarziu, ne vom reintalni. Nu poti rupe juramantul sacru pe care l-ai facut cu mine in acea padurice. Ai ales, iar acum vei suferi consecintele.

- Intelegerea ta marsava e un fals!

- Nu-mi pasa! zice el aspru. Nimeni nu imi intoarce spatele!

- Voi pleca... Oricum, nu poti face nimic ca sa ma opresti.

- Oare cand vei intelege odata diferenta? Pot, dar aleg sa te las sa pleci.

- De ce?!

- Fiindca nu conteaza cat timp va trece. O suta de ani, cinci sute de ani... Esti legata de mine, pe cat de tare sunt eu legat de tine. Vei fi silita sa te intorci.

- Blestemata sa fie ziua in care te-am intalnit!

- Dimpotriva, scumpa mea, rosteste el ironic. Daca nu eram acolo la momentul potrivit, cine stie ce s-ar fi intamplat. Te-am ajutat la vreme de nevoie.

- Si mi-am platit greseala cu sange, temnita, lacrimi, dar tot nu-ti este de ajuns!

- Daca nu ai fi fugit de mine de la inceput, nu mai exista nicio lacrima. Ai incalcat toate juramintele! Ne-am unificat in acea temnita mizera, nu doar ca trupuri de lumina, ci ca esente! Am creat ceva impreuna, dar esti prea oarba sa vezi!

- Unificarea noastra a fost voia cerului!

- Te-am salvat atunci cand Shaitan te-a vrut ca tribut!

- Incerci sa te deghizezi ca mantuitor, dar am facut toate acestea ca sa ii cruti pe oameni. Am preferat sa ma jertfesc, decat sa mai piara un alt suflet!

- Cu toate acestea, ai pierdut multe suflete din cauza nesabuintei tale, deci ne intoarcem de unde am plecat. Daca ai fi acceptat nunta de la inceput, toata suferinta putea fi evitata. Dar te-ai lasat condusa de mandrie.

ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum