ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

*EPILOG*

Amurgul scalda gradina tacuta in nuante splendide... Coloanele albe ale micilor temple, presarate din loc in loc, stralucesc pustiu sub bolta albastra. In departare, raul este presarat cu mii de luminite. 

Surorile mele spirituale s-au pregatit de priveghere, aruncand opaite in apa, care ard cu flacara aurie. E zi de mare sarbatoare, asa ca se vor ruga intreaga noapte. Brat la brat cu mama de trup, ne plimbam pe poteca serpuita, din piatra lucitoare, care se pierde printre copacii inalti, apropiindu-ne de un mic sanctuar. Hainele noastre albe, lungi, coboara mladios pana-n pamant, sarutandu-se cu verdeata.

Nu peste mult timp, unul dintre calugarii din Cetatea Alba trage clopotul din uriasul turn, starnind vazduhul, care incepe sa vibreze in mod divin... Toate capetele s-au indreptat spre acel loc, toate fetele exprima sfintenie. Urechile noastre sunt desfatate de un cantec celest, care aminteste de maiestria Corurilor din Opal. Muzica se aude din clopot, din copaci, din flori, de pretutindeni. Ne-am oprit pentru o clipa, uitandu-ne una in ochii celeilalte.

- Nu stii cat de mult imi doresc sa ramai cu mine, suspina Adeone.

I-am admirat inca o data frumosul chip, incarcat de blandete materna. Nici eu nu imi doresc sa plec, fiindca ultimii trei ani au fost cei mai buni ani din intreaga mea viata pe Pamant. 

Dupa atatea pierderi, nu am crezut ca imi voi reveni vreodata. Dar dragostea mamei, tratamentele surorilor, rugaciunea neincetata au fost balsam pentru trupul meu secat de Lumina. M-am insanatosit pe deplin, dar a mai ramas un lucru peste care nu pot trece: nu-l voi ierta niciodata pe Lucifer.

- Am primit vesti de la Roboam, zice mama cu glas scazut. Printul intunericului cauta leac pentru copilul care nu se mai scoala din somn. Se spune ca a innebunit complet... Dupa ce a rascolit toate taramurile in cautarea unui raspuns, a poruncit sa se adune la el toti vrajitorii, magii, tamaduitorii care il slujesc, cerandu-le sa gaseasca o solutie. Dar nimeni nu a reusit, asa ca multi au murit, altii au fost aruncati in temnite sau torturati... Lucifer crede ca prunca este bolnava, fiindca nu a crescut deloc, ramanand ca in ziua nasterii... Vrea sa o vindece, dar corpul ei respinge toate incercarile sale, fiindca celestul nu e compatibil cu infernalul.

I-am aruncat o privire vinovata, simtindu-ma inca o data responsabila pentru actele lui nesabuite, apoi mi-am plecat capul pe umarul ei puternic.

- Am incercat sa aman cat mai mult aceasta zi fatidica, dar nu mai pot ramane in Naad. El nu are de gand sa se opreasca, iar eu nu mai pot fi martora la atrocitatile sale. Pe masura ce trece timpul, situatia in regatele de dedesubt este tot mai rea.

- Stii, Layra... Nu trebuie ca acest amurg sa fie unul trist. Pana la urma, corpul tau nu este decat un invelis... Un alt trup te asteapta, cel care ti-a fost menit de la inceput.

- Dar voi uita totul, mama! Figura ta, cuvintele tale, pacea din acest taram!

- Odata cu asta, vei uita tot raul pe care ti l-a facut Lucifer. Toate chinurile la care ai fost supusa din cauza lui, fiecare pierdere pe care ai suferit-o in viata ta zbuciumata... Gandeste-te cum ar fi ca toate amintirile amarnice sa dispara intr-o clipa. Desigur, o parte din tine isi va aminti in mod difuz de viata de dinainte. Vei simti respingere fata de Print, probabil te vei teme de el la un nivel foarte adanc, dar panza uitarii te va ajuta ca in cele din urma... sa-l accepti.

- Ce se intampla daca va vedea adevarul inainte de timp?

- Lucifer este oprit de Ceruri, deci nimeni nu va sopti vreun cuvant. Nici zvon, nici rumoare, nici gand... Acest lucru ii va fi ascuns cu desavarsire... Te cauta ca un nebun de atatia ani, asteptand sa te trezesti, fara ca sa stie ca tu si Lumina sunteti una si aceeasi. In primul act al piesei, tu ai fost cea demna de mila, tu ai plans, fiind tormentata de cruzimea lui. In al doilea act, el va plange, chinuit de remuscari, cand isi va da seama ca cea pe care o adora este Layra...