ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 41: Uniune si Dezbinare

Am urcat tremurand cele 22 de trepte care duc spre altar si l-am zarit pe Print stand in picioare langa o statuie imensa a lui Satana. Statuia este pusa acolo pentru a inlocui prezenta Intunecimii, ce nu isi poate parasi regatul de fiecare data cand voieste, fiindca nu am primit destule ofrande care sa-l ajute. Mania lui va fi insa putin potolita de aceasta infrangere a taberei Luminii si ii va da timp Printului pentru a cauta o noua ofranda demna de Primul Cazut.

Preotesele s-au oprit in spatele meu si au lasat trena deoparte, apoi s-au asezat in pozitii hieratice: trei de-a stanga si trei de-a dreapta, stand intr-un picior. Au ridicat piciorul drept in lateral si l-au lipit de stangul, apoi si-au facut mainile cununa deasupra capetelor, ca si cand ar astepta sa primeasca ceva din cerul fals si tulbure al Infernului. Si vor sta acolo, nemiscate, pana la sfarsitul ceremoniei, altfel vor fi ucise in chinuri mari. Pozitia preoteselor vrea sa imite pozitia celor sase sacali ai Infernului, despre care se spune ca sprijina tronul lui Satan.

Steaua ce a rasarit deasupra muntilor este o luna mare, rosie si lipsita de cratere, ce strajuieste toata Miazanoaptea. Martorul tacut al acestei procesiuni unice, ce nu s-a mai facut niciodata in istoria cosmosului. Trambitele anunta momentul solemn al apropierii mele de Print, care este atat de obturat de infatisarea mea, incat nici nu observa ca una dintre preotese lipseste. La ceva distanta de templu, vad tronurile mici ocupate de capetenii si il zaresc pe Azazel zambindu-mi complice. Inclina usor din cap in semn de salut, dar eu ma prefac ca nu il vad.

Denaida sta de cealalta parte a mesei, tinand in mana o cupa de aur din care iese un abur ce capata forme demonice. Tobele bat cu mare intensitate, apoi se opresc brusc, lasand sa se auda o liniste sinistra, in care glasul ei capata contur.

- Oh, pamanteni! Veniti sa vedeti ceea ce ochii vostri n-au vazut, mainile voastre n-au atins si cugetul vostru n-a inteles: Un mire apostat si o mireasa vie!

Simt mana Printului cum imi cuprinde mana si ne apropiem de marginea mesei. Ii vad cu coada ochiului vesmantul negru ce imi aduce aminte de catifea, insemnele din piept, cununa cu pietre albe de pe cap si buclele unse parca cu ulei, ce-i stau asezate pe umeri intr-o ticaloasa perfectiune. Privirea lui ma arde.

- Deci... Cum te simti stiind ca in curand vei fi a mea cu totul? zambeste el.

Ma uit spre el cu tot dispretul pe care il pot aduna in pupile dar nu ii pasa de asta, fiindca este prea incantat ca toate au mers asa cum le planuise, dand dovada celorlalti inca o data de iscusimea lui in ale inselaciunii.

- Nu fii atat de mohorata Layra... Ai facut o alegere inteleapta.

Si imi ranjeste cu inteles, starnindu-mi mania si facandu-ma sa imi trag mana. El ma tine insa fortat, nedandu-mi drumul degetelor, ca intr-o menghina trufasa.

Corul de sub stanca incepe sa cante o oda veche, a carei semnificatie nu o cunosc. Ochii mi se rotesc spre capetenii si o vad pe mandra Lilith imbracata pompos, cu ochii incarcati de ciuda, strivindu-si buzele pana la sange. Unicul care pare incantat de aceasta ceremonie este Azazel, facandu-i pe ceilalti sa il scruteze banuitori. Belial sta cu fala pe tronul sau cu jad, tinand la sold o sabie lata. E asezat strategic, chiar pe buza acestei stanci amenintatoare, aparandu-ma de abis. In fapt, vrea sa se asigure ca nu voi vrea sa ma arunc in gol, lasandu-ma prada flacarilor si distrugand tot ceea ce au construit ei de atata timp.

- Oh, muritori! Veniti sa onorati Nunta celesta cu trupurile voastre de huma si aruncati-va de bucurie in flacarile verzi, spre cinstea Printului intunericului!

Denaida isi ridica mainile in sus, tinand cupa in aer si haina purpura ii aluneca usor, urmand conturul mainilor, facandu-ma sa o privesc ca si cuprinsa de o vraja.