ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 30: Culoarea razboiului

Azza isi ridica capul si ma priveste recunoscator. Mi-a luat ceva timp ca sa trec peste uimirea fara margini care mi-a cuprins sufletul. Ochii lui senini sunt insa tulburati de o mare frica. Ii stiu gandurile si il prind de umar, incurajandu-l din privire. Acum ca a renuntat la lucrarile intunericului, nu mai stie care e locul lui.

- Nu te teme, nu te voi pune sa iti ucizi fostii camarazi. Te voi trimite departe de batalie cu o misie foarte importanta.

El inclina din cap supus si isi aseaza sabia la sold.

- Cauta-l pe preotul rosu numit Landir si adu-l inapoi. Trebuie sa aflu daca este un dezertor, un tradator sau...daca planuieste altceva.

- A disparut?

- Nu este de gasit si simt ca foloseste magie ca sa se ascunda.

- Si daca a tradat...Ce se va intampla cu el?

Pentru prima oara in lungul sau intuneric, Azza isi face griji pentru altcineva.

- Va fi supus judecatii de catre regele lui si daca va fi gasit vinovat...Cunosc mania lui Vardas...Nu stiu daca va suporta sa fie tradat inca o data.

- Aceeasi soarta ma asteapta si pe mine, nu-i asa?

Ii este frica. Se gandeste la momentul reintoarcerii in Opal.

- Azza, ai fost salvat prin gratia divina, dar trecutul tau intunecat nu poate fi sters. Va trebuie sa te rascumperi fata de fratii tai ceresti si umani pe care i-ai ranit...Vestea buna este ca poti incepe chiar de acum. Gaseste-l!

- Ascult si ma supun! zise el hotarat si pleaca ca un fulger cenusiu, in partea opusa bataliei, zburand peste campiile cenusii si pierzandu-se in noapte.

Am ramas singura si am oftat din greu, apoi am parasit ascunzisul stancilor golase, pentru ca acolo...printre luciferieni si demoni, Vardas are nevoie de ajutor.

***

Calea imi este taiata de un caine infernal de marime uriasa...Are gura scaldata in sangele cavalerilor si unul dintre coltii triunghiulari ii este sfaramat...Ma vede si incepe sa maraie, apoi se da cativa pasi inapoi, continuand sa pastreze postura amenintatoare...Ma intorc fulgerator si infig sabia in pieptul unui luciferian ce dorea sa ma ia prin surprindere...Acesta racneste, eu imi trag sabia din el si cu o miscare fulger ii retez capul de pe umeri...Capul cu plete brune se rostogoleste si ochii negri ii raman semideschisi, ficsi si stranii...urmarind tarana. Puhoiul de sange imi sare pe vesminte si maini, iar taisul sabiei este umed si sticleste in lumina verzuie a Adabadului. De-a stanga si de-a dreapta mea se lupta orbeste atat cavalerii luminii, cat si cavalerii intunericului, iar pierderile sunt imense.

Sunt prea multi...Nenorocitul de Belial vrea sa cucereasca cetatea cu orice pret. Nu doar ca este asezata strategic, ci adaposeste si multe cai de iesire din Umbral. Portalul pe care l-am folosit ca sa ma intalnesc cu Rafael este un nod stravechi prin care intunecatii pot sa strapunga urmatorul cer si sa intre prin efractie in Gradinile Ingerilor. Nu pot permite ca cetatea sa fie cotropita de ei!

In vreme ce gandesc acestea, mana mea casapaseste tot ce intalneste in jur. Atunci cand vine vorba de retezat gaturile bestiilor infernale, sabia devina una cu bratul meu si creeaza impreuna o simfonie sangeroasa demna de invidiat.

Il vad pe Vardas pe muchia dealului inconjurat de mai multi inamici, dintre care cel mai inalt dintre ei e chiar Belial. Mi-am scos aripile cu un zgomot de trasnet si am zburat pana acolo cu viteza vantului turbat, rascolind nisipul la cativa metri inaltime...In trecere, m-am ciocnit de un soldat care se lupta de zor cu un deuronom...M-am redresat si i-am retezat capul din mers, lasandu-l descumpanit pe bietul cavaler, care a ramas cu mana suspendata pe sabie si uitandu-se lung. Nu a avut insa timp de odihna pentru ca a fost atacat de un altul...