Capitolul 15: Lupta s-a sfarsit

626 75 29
                                    


Ochii lui sunt pierduti intr-un loc unde nu il pot urma...Are buzele arse de sete si riduri adanci pe fruntea innegurata...Oboseala este insa urmata de o crunta manie, pe masura ce Vardas isi aminteste torturile la care a fost supus.

- Il voi sfasia pe acel vrajitor cu mainile goale!

Si zicand asta se salta in picioare, uitand de chinurile trecute, iar ochii stinsi i se inflacareaza la gandul razbunarii. Mana mea ii atinge  umarul.

- Stii prea bine ca zeul este unul dintre pionii Printului...Calaul tau este Lucifer! Daca vrei intr-adevar sa te razbuni, vino cu mine! Sa ii distrugem armatele una cate una, sa eliberam sufletele si sa te inscaunam la locul de drept!

- Nu merit sa fiu regele lor...imi spune cu o voce joasa.

- Vardas, trecutul e trecut...Sutele de ani petrecute in tabara intunecata te-au invatat multe...Le stii toate siretlicurile, capcanele, planurile...Ai fost unul de al lor, dar pacatele tale au fost platite prin grele suferinte.

- Nu am fost niciodata unul de al lor!

Pumnul lui izbeste o piatra de granit si ochii i se ingusteaza de ciuda.

- Ce vrei sa spui?

- Ma bucur ca Lucifer m-a ucis! Sa fiu ucis era singura cale prin care puteam scapa de vraja lui Astaroth...Netrebnica care mi-a inveninat mintile cu mii de ani in urma...Care din rege m-a facut sclav...

Trec peste partea cu Astaroth, fiindca simt ca trupul mi se incalzeste si capul imi ameteste ca un vartej...Ma sprijin de o coloana, sub ochii ingrijorati ai regelui.

- Adica...Vrei sa spui ca Lucifer nu s-a razbunat pe tine....ci te-a eliberat?

- Daca nu era lumina din tine, as fi fost si acum sclavul ei...Faptul ca am stat in preajma ta m-a facut sa imi amintesc ca inca mai am putere...Am facut o intelegere cu Lucifer pe cand marsaluiam cu tine si ucideam caini infernali...Te-am predat Printului in schimbul mortii mele...Nu puteam fi ucis de nimeni. Dar el a gasit o cale sa ma faca vulnerabil...Si de acolo....doar un joc de umbre.

- Dar ai sfarsit torturat!

- Nu in felul in care ai crede...Tortura mea a fost repetarea acelei zile fatidice in care te-am dat in mainile Printului. In care ordinul tau a fost sters de pe fata Pamantului. Am retrait acea zi din nou si din nou, la nesfarsit...Acum imi doresc sa nu fi facut asta niciodata...Nu mi-am tradat niciodata oamenii... Nu cu voia mea. Dar faptul ca te-am tradat pe tine a fost doar hotararea mea, Layra!

Am inchis ochii pret de o clipa, amintindu- mi toata grozavia acelui amurg insangerat si durerea mea la vederea surorilor sacrificate pentru nimic...Acum mult timp, as fi simtit furie si dorinta de a-l pedepsi pe Vardas, dar acele lucruri au apus demult...Totul face parte din planul lui ISH, din caile lui incurcate...

- Exista iertare, Vardas...

El isi ridica ochii si ma priveste neincrezator.

- M-ai ierta pentru miselia mea?

- Te-am iertat acum mult timp.

El ramane uimit si nu mai rosteste o vorba. M-am asezat pe o treapta.

- Totul are un scop...Trebuia sa ajung din nou in mainile Printului, pentru a-mi aminti de care parte a taberei sunt...Tu ai fost instrumentul, eu vointa Lui. In final totul a decurs bine...Eu mi-am redobandit aripile iar tu te-ai eliberat.

- Stai...Ti-ai primit aripile inapoi? Daca ai fost iertata dupa toate cate s-au petrecut, inseamna ca exista izbavire si pentru mine.

- Suntem mai asemanatori decat crezi...Nu esti unicul care a tradat pe cei pe care trebuia sa ii protejeze...Intunericul s-a jucat cu amandoi. Dar acum iata-ne din nou aici...Iti poti curata constiinta luptand inca o data alaturi de mine. Ce zici?

ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum