ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 44: Imbratisarea lui Lucifer

Dupa ce Vaniad isi da duhul, se lasa linistea. Azazel se intoarce iarasi pe tronul lui, scrutand cu privirea preotii ramasi. Se gandeste ce sa faca cu ei... Sa ii ucida chiar acum sau sa ii tortureze? Lilith se foieste pe scaun.

- Intrucat astazi este zi de sarbatoare, am decis ca voi fi milos...

Preotii isi lungesc chipurile usor negricioase, neintelegand ce se petrece. Conducatorul lor zace intr-o balta de sange, iar noul Print vorbeste despre mila? Azazel face semnul gratierii si cerul se umple de urale. Soldatii aclama fapta lui, stiind ca laudele ii vor gadila orgoliul, dar mie imi vine sa rad de aceasta cacealma. Evident, vrea sa para ca este mai bun decat Lucifer, dar stiu ca faptul ca i-a crutat este doar parte dintr-un plan mai amplu. Pe cand ma gandeam la asta, simt o strafulgerare cum imi cuprinde mintea si inchid ochii de durere. 

Acum stiu unde este Printul inchis! Profitand de rumoarea iscata, m-am strecurat prin multime si am facut cale intoarsa spre curtea interioara.M-am dus direct spre dragonul de jad care troneaza in mijloc si am apasat pe burta lui. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, dar nu vad pe nimeni. Trapa se misca si statuia se clatina mugitor, dezvaluind niste trepte spre adanc. M-am strecurat prin intrarea ingusta si am inceput sa alerg pe coridorul intunecat, renuntand treptat la infatisarea soldateasca si devenind Lauryel. Nu va trece mult pana gardienii vor da alarma iar eu nu am niciun plan. Am alergat pe langa zeci de celule, am traversat nenumarate coridoare si am ajuns in miezul temnitei, care este pozitionata chiar dedesubtul palatului. Ma opresc in fata unei usi ce seamana cu o plasa din care ies scantei si ma uit indaratul ei. Observ niste lanturi prinse undeva in tavan care se prelungesc cu o pereche de catuse si niste brate albe ridicate in sus. Se aude o voce cunoscuta.

- Cine este?

Am inchis ochii si am cerut Luminii sa ma ajute sa intru prin acea plasa, stiind ca voi fi dezintegrata de indata ce o voi atinge. Mi-am intins mainile si am pasit cu credinta, simtind un fel de curent rece ce imi strabate carnea imateriala. Apoi m-am regasit in partea cealalta, fiind la randul meu prizoniera. Se aude un zornait metalic si lumina usor albastruie a usii- capcana ii coloreaza fata in nuante reci.

- Lauryel?

- Da, eu sunt...Trebuie sa te scot de aici si nu avem prea mult timp.

- Nu avem deloc... mormaie el... Se intorc tradatorii...

Am inceput sa izbesc cu sabia in catuse, starnind un zgomot uracios care imi raneste urechile. Lucifer este dezbracat pana la brau si pielea ii este inghetata. De la solduri in jos, este acoperit cu o roba lunga pana in pamant. Ochii negri sticlosi ma cerceteaza cu mare curiozitate.

- Ai venit... Credeam ca te vei duce sa-ti eliberezi fratele.

- Tu esti singurul care stie unde este inchis Kael. Si apoi, aveam o intelegere, nu? Niciunul nu il vrem pe Azazel pe tron.

- Pastreaza-ti fortele... Nu vei reusi sa smulgi lanturile... Dar o pot face eu... Am nevoie doar de putina energie...

- Adica?

- Apropie-te...

Mi-am apropiat fata de a lui, pana am simtit ca ni se unesc rasuflarile.

- Si acum?

- Saruta-ma.

- Lucifer, nu am timp pentru jocurile tale... Trebuie sa plecam.

- Daca vrei intr-adevar sa plecam, fa ceea ce iti spun.

Mi-am apropiat gura de a lui, simtindu-i pletele ravasite cum imi mangaie obrazul. Am incercat sa nu-l ating in niciun fel. Lumina il simte si suvoiul auriu din gura mea trece in gura lui si il revigoreaza. Se opinteste si mugeste, iar bratele i se contorsioneaza si lanturile cad. Este slabit si trupul lui se lasa greoi peste al meu, trunchiul i se sprijina pe bratele mele si il reazam de zidul de piatra, incercand sa gasesc un punct de sprijin. Isi tine o mana pe umarul meu, privindu-ma ciudat.