ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 23- Slabiciunea Damnatului

M-am strecurat ca o umbra printre zidurile invechite de timp si am zburat pana la locul intalnirii, cel pe care Belial mi-l aratase cu ochii mintii. Am ajuns pe un platou stancos, suspendat deasupra unei prapastii infricosatoare. Uitandu-ma spre partea dreapta, am vazut abisul cascandu-se dedesubt, acoperit de fum. Cerul e impodobit cu nori sangerii si o lumina stravezie se iveste printre crestele muntilor din departare. Pamantul a ramas undeva in urma, iar aripile mele simt mangaierea unui vant rece si aspru. M-am sucit si rasucit, scrutand intinderea platoului cu privirea...La cativa farsagi distanta vad o padure de brazi albi-cenusii, stand ca niste omuleti inghetati, asteptand sa invie in primavara umbralului. Acea primavara dorita indelung de sufletele defunctilor, dar care se incapataneaza sa nu vina. Am simtit miscare printre arbori si mi-am ascutit privirea. M-am ridicat in zbor si am parcurs cu repeziciune solul, ajungand in apropierea palcului de brazi.

Cizmele mele zdrobesc in trecerea lor crengute subtiri si frunze uscate, care pocnesc si devin un abur urat mirositor. Ajung intr-o poiana vestejita si acoperita de pulbere argintie...Apoi ochii mei se izbesc de o imagine ce imi ingheata sangele in vene. M-am prabusit in genunchi in fata ei si mi-am acoperit fata cu mainile, strigand de manie. Cand am indraznit sa privesc din nou, am cercetat cu ochii plini de lacrimi crima ce mi se infatisa inaintea ochilor. O cruce de lemn sta suspendata in aer, sustinuta de o forta nevazuta...Si pe ea vad trupul sfartecat al Briseidei. Mainile ei sunt legate de acea cruce, intinse ca aripile unei pasari ranite...iar pieptul ii este strapuns de un piron mare de fier.

Fata ii este cazuta pe piept si pletele ei umede o acopera razlet. Ii vad talpile zdrobite si prinse in chingi de metal...Crucea este plina de sange inchegat...iar sufletul ei...a parasit demult Umbralul. M-am ridicat in picioare si am privit de jur imprejur. Asta e tot ce poti, Lucifer? M-ai chemat aici ca sa imi arati inca o data cat de ratacit esti?

- Acesta a fost doar pretextul...surioara.

Vocea grava si egala imi isca fiori de scarba pe sira spinarii. Ma intorc si zaresc o silueta neagra langa un copac batran, cu trunchiul foarte mare.

- De cat timp o tii pe Briseide asa?

El paseste agale spre mine si crengile se infioara de raceala lui. Pelerina ii acopera in intregime fata si mainile ii sunt captive in manusi cenusii, brodate cu fir de argint pe margine. Poarta o haina cu model angelic vechi si are prinse de umeri doua insigne de metal. Isi fereste ochii de privirile mele si se plimba in jurul meu...in cercuri largi.

- Spune-mi! De cat timp ii tii trupul schingiuit in acest fel?

- Din ziua mortii ei in carcere. Am folosit niste vraji ca sa il impiedic sa putrezeasca...E un cadou potrivit avand in vedere imprejurarile, nu?

De ajuns! Sabia imi tasneste de la sold si o prind viguros in mana.

- Vei plati peste asta!

El isi tine insa mainile la spate si nu da vreun semn ca ar vrea sa se apere.

- Usurel Veghetorule...Doar nu vrei sa ma ucizi!

Rade cu sarcasm si ochii mi se aprind de ura inca o data.

- Nu fii asa de sigur de asta, intunecatule!

- Nu poti sa ma ucizi... Daca o voiai intr-adevar, m-ai fi sters inca de data trecuta...Intrebarea este...De ce nu ai facut-o? Eram la mana ta iar argintul ceresc imi otravise carnea si mintea...

- Eu respect ordinele Cerului, netrebnicule! Aceasta este deosebirea dintre ingerii Nepatati si Damnati! Acum...Apara-te!

Degetele lui tresar brusc si trupul i se contorsioneaza...Sabia cu tais rosu tasneste ca o flacara...Dupa ce flacara se potoleste, pot vedea otelul valeryan cum straluceste cuprins de patima. Arma e una cu trupul decazutului si il preamareste cu glas de metal furibund. Cu inima clocotind si dornica de razbunare fac un salt si ajung exact in fata Printului, care ma intampina agil, cu miscari de animal de prada. Sabiile noastre se incruciseaza si aud metalul vibrand, iar mana imi tremura incetisor din umar. Apropierea lui imi aduce in vene o vlaga stranie...Imi simt cerul gurii cum se usuca deodata si limba mi se inclesteaza in gura...O ameteala imi cuprinde capul dar strang din dinti si imi musc buzele, continuand sa contracarez loviturile lui.