ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 26: Suflet vandut

Fosta Mamuna ramane neclintita in bratele pierdutului sot. Vardas rasufla greu si se lupta cu cine insusi...Dorinta de a o ucide este mare, dar e nehotarat.

- Ce mai astepti? Nu asta e ceea de voiesti ? se aude glasul ei subtire.

- Nu ma tenta!

Dupa actul de intimidare, el isi retrage mana si o impinge la locul ei. Reena se intoarce aproape sfidator si zambeste subtire, iar buzele crispate de frica sunt acum incarcate de promisiuni.

- Crezi ca te-am lasat sa intri ca sa te dau pe mana lui Azazel?

- Cred ca esti o tarfa care si-a tradat rangul si regnul...Mi-am pierdut sufletul incercand sa te recuperez iar tu incalzesti si acum asternuturile smintitului de Azazel!

Ea rade usor batjocoritor, dezvaluind niste dinti albi ca un sirag de perle. Capatand curaj, se apropie de Vardas pana aproape li se unesc buzele si il prinde usor de brat, cu degetele fragile, impodobite cu multe inele.

- Am incercat sa te avertizez! Ti-am spus ca vei pierde Adabadul, dar mandria te orbise si nu ai vrut sa-mi dai crezare! Tu nu poti vedea viitorul, Vardas! Nu stii ce povara port pe umeri!

- Nu, nu pot vedea viitorul...Daca l-as fi putut vedea, te-as fi ucis inainte inainte sa ma dezonorezi si sa faci Umbralul de rusine!

Mana ei urca lasciv de pe bratul lui spre umar...Pare captata de furia si in acelasi timp durerea zugravite pe fata regelui. Degetele ei ii mangaie incet obrazul.

- Stii ca nu pot muri...Acesta este darul si blestemul meu...Daca nu m-as fi aliat cu Azazel, as fi sfarsit in Abis. Asta era ceea ce imi harazise Printul intunericului...

- Te-as fi putut proteja...murmura el.

- Nu, nu ai fi putut...zise ea cu o umbra de regret. Dar ai fi putut fugi cu mine in Regatul de Aur si luciferienii ne-ar fi pierdut urma.

El ii prinde mana temerara si ii strange degetele cu o nuanta de cruzime.

- Sa fug ca un las, parasindu-mi regatul, neamul si armata? Chiar atat de marsav credeai ca sunt?

- Sa raman cu tine si sa cad necontenit in intuneric, doar pentru ca nu ai vrut sa ma asculti? ii spuse ea pe acelasi ton.

- Nu te mai compara cu mine! Nu ai nici cinste, nici onoare! Nu ai nimic!

Ochii ei arunca fulgere si mania incepe sa ii coloreze obrajii.

- Stii ce este mai rau decat moartea...? Sclavia! Sclavia, Vardas!

- Oh, cunosc prea bine sclavia, femeie netrebnica! Am sfarsit ca o carpa in mainile lui Lucifer, incercand sa te salvez! Am pactizat cu el pentru a ma elibera din temnita...Nu pentru ca ma temeam de durere, ci pentru ca voiam sa te caut!

- Ma faci sa cred ca m-ai iubit...zise ea cu aroganta.

El ii strange mana mai tare si fata femeii se schimonoseste de durere.

- Te-am iubit ca un nebun! Am slujit intunericul 1000 de ani pentru o pereche de ochi parsivi! Tu insa ai fost rece inca de la inceput si rece esti si acum!

Mana lui se duce spre pieptul ei si apasa demonstrativ in zona inimii.

- Vezi? Nicio bataie. Esti moarta pentru mine, Mamuna.

Pupilele ei reci capata o lucire stranie si doua lacrimi sfioase ii cutreiera obrazul. Auzul numelui vechi ii trezeste amintiri amarnice. Aproape ma cuprinde mila pentru ea. Aproape...Dar cand ma gandesc cat de tormentat a fost Vardas din pricina ei, mila mi se preschimba in severitate.