Capitolul 1: Misiune divina

1K 91 27
                                    



Silueta inalta din fata mea este cea mai frumoasa umbra pe care am zarit-o vreodata. Este darul primit candva de la Tatal Creator. Preaiubitul meu cavaler este cuprins de o bucurie nemaivazuta.

Ochii mei au inceput sa lacrimeze ca un rau, pentru ca in fata mea sta Makai, cel chinuit si ucis de mine, chiar daca am facut-o pentru a-i salva sufletul nemuritor. Makai, cel cunoscut candva ca si Kai sau Kael, este cutremurat de revelatia pe care a avut-o de indata cu eliberarea sa.

Imi sterge lacrimile cu maneca hainei sale si ma imbratiseaza strans. Pe cand fruntile ni se unesc, el imi arata in imagini povestea evadarii sale din carcerele lui Belial si milostivirea divina pentru sufletele captive. Acum trupul meu de cristal poate simti caldura duhului sau.

Nu mai suntem separati de carne si sange, fiindca misia mea e aproape de sfarsit si valul dintre omenesc si ingeresc e din ce in ce mai subtire.

- In sfarsit, Lauryel! Nu pot sa cred ca esti aici !

Am suspinat fericita, auzindu-mi vechiul nume, ce nu mai fusese pronuntat de la nasterea mea pe Planeta Durerii. Ce usurare, ce dar divin sa iti amintesti in sfarsit cine esti, sa iti cunosti numele si misia divina!

- M-ai iertat?

- M-ai eliberat! Crezi ca as fi putut suferi sa impart trupul cu un demon? Totul a fost din voia Tatalui, sa nu te indoiesti de aceasta, Lumina mea! Am vazut multe, am cutreierat Cerurile si Regatul Umbrei si sunt aici sa te pregatesc de lupta ce va sa vie! Si nu doar atat, caci taina ce s-a salasuit intru tine ma cutremura...Dar stii ca alta cale nu este!

Am incuviintat tulburata, amintindu-mi ca prin vis de felul in care m-a salvat de flacari in timp ce eram prizoniera in mintea lui Lucifer.

- Nu am fost niciodata despartiti cu adevarat!

Cuvintele mele aproape naive il fac sa zambeasca. As mai zabovi in bratele lui, dar nu este vreme de pierdut, fiindca stiu ca Printul ma cauta.

- Vino Lauryel...Am ceva pentru tine.

Pe masa ce era goala inainte vad o frumusete de haina albastra. Un cordon auriu o petrece si alaturi vad o pereche de cizme negre.

O sabie maiestrita cu doua taisuri si un scut lucrat din argint ma asteapta de asemenea. Kael cauta insa ceva in mantia lui si imi spune in minte sa intind mana...Un inel cu nestemata verde se pravaleste in santurile palmei mele. Il petrec pe degetul mijlociu de la mana stanga.

- Inelul te va tine ascunsa de ochii lui Lucifer. Iti va cumpara timp, ca sa poti ajunge la carcere si sa il gasesti pe conducatorul Deuronomilor. Avem nevoie de puterea lui, Lauryel!

El ma ajuta sa ma imbrac si imi leaga centura. Privesc camasa lui de zale si ma intreb de ce nu am primit si eu una. Daca o sa simt vreo sabie in piept sau taisul unei barde cum ma izbeste? Kael zambeste subtire.

- Ai ceva mult mai puternic sa te apere, ai uitat?

Amintirea scutului meu vine parca din alta viata. Nu, nu am uitat, dar...

- Dar scutul a fost blocat de insemnele Printului!

- Stiu asta, insa atunci cand va veni vremea, o sa il recuperezi. O sa vezi.

Nu mai pun intrebari fiindca am incredere deplina in fratele meu pamantesc, cel care imi este in acelasi timp Pereche de ere angelice.

- Iti amintesti ultima zi in Rai?

El se intoarce si imi prinde un insemn de umarul drept. Are forma unui cerc cu scrieri multe, ce imi aduc aminte de ceata Nepatatilor luptatori.

- Cea mai trista zi a existentei mele, Stralucirea mea...Ai parasit Cerul.

ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum