ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 29: Renastere din cenusa

Am infipt adanc sabia in capul bestiei si am auzit un urlet infricosator. Privind in stanga, vad trupul masiv al lui Vardas purtat de armasarul negru, cum se preumbla ca un fulger pe Dealul Stihiei, urmat de deuronomi. Urlete, mugete si vaiet sparg muntii din departare si se intorc ca ecouri ce imi pangaresc urechile. Am scos taisul scunfundat in sange si am privit cu mila si dezgust spre creatura infernala ce zace la picioare mele. E un zebb, un demon din adanc, ce seamana cu un crocodil ridicat pe doua picioare. Unicul mod in care ii poti ucide este prin a le strapunge creierul...Atunci ochii le devin sticlosi si se acopera de o albeata ciudata, pe masura ce suflarea lor devine un abur inecacios.

Candva, fiintele de acest fel aveau un oarecare pret in ochii Damnatului, care a fost de fata la nasterea lor din focurile abisului, dar acum au devenit doar niste pioni buni de sacrificat pe campul de batalie. Pe cand ma gandeam la asta, sunt atacata frontal de un ostas al intunericului, cineva cu un grad mai mare decat un simplu soldat, judecand dupa semnul de pe haina si dupa incaltari. Poarta cu sine o arma taioasa, o secure cu doua taisuri, incinsa in fier negru. Nu are scut, dar armura lucie il da de gol: este un luciferian cu o pozitie importanta.

Pe cand ne confruntam, gandurile vin si pleaca cu repeziciune, amintindu-mi numarul mortilor din bataliile anterioare, pe cand ma aflam la suprafata Pamantului, in trup de carne muritoare. Lucirea sabiilor noastre care se lovesc imi tulbura privirea si luciferianul profita de acest lucru ca sa se fereasca abil. Se strecoara ca o umbra in spatele meu si ma loveste aprig cu piciorul in grumaz. Am scrasnit din dinti si m-am intors ca un fulger, continuand sa atac orbeste. Daca ne-ar privi cineva, nu ne-ar putea deosebi siluetele. Sabiile danseaza un dans al sangelui si o miscare neatenta il costa scump. L-am strapuns in regiunea burtii iar el s-a clatinat. Am asteptat incordata sa imi raspunda, dar sangele ii tasneste printre buzele carnoase si se prabuseste chiar pe monstrul pe care il ucisesem mai inainte. E pe moarte...Ma duc repede spre el, inciudata de faptul ca trimit in Abis o fiinta atat de desavarsita...chiar si in ratacirea ei. M-am aplecat spre el si i-am privit trasaturile. Ochii lipsiti de iris ma privesc cu dusmanie si in acelasi timp cu resemnare. Se tine cu mana de rana care sangereaza haotic si incearca sa fie cat mai demn, ca nu cumva sa moara in dizgratie in fata mea si Printul intunericului sa afle si sa il blesteme.

- Fa-o pana la capat! muge el.

M-am ridicat in picioare brusc si am strans manerul sabiei in mana. Nu imi place deloc faptul ca trebuie sa casapesc o fiinta la cererea ei. Doar pentru onoare.

Pletele castanii ale acestui tanar imi amintesc de stejarii sub care ma plimbam in zilele de vara, pe cand slujeam Ordinului preotesc. Sunt lungi pana la umar, matasoase si ondulate, cu unduiri dulci ce contrasteaza cu maxilarul dur.

Trupul ii este zvelt si bine legat iar mainile lungi si sensibile. Nu ma pot stapani sa nu ma intreb care era culoarea ochilor sai inainte de Cadere. Am ridicat sabia in aer, tintind spre pieptul lui, cand am fost atacata din spate de alta dihanie. Am simtit o zdruncinatura puternica si m-am zgaltait din temelii, apoi am cazut inainte, pe burta, izbindu-ma cu capul de o stanca din apropiere. Simt o durere atroce in zona tamplei si vad sangele curgand si murdarindu-mi genele. Vederea mi se coloreaza in rosu si imi recuperez sabia cazuta in nisip. Inainte de a-mi recapata suflul, aud un zgomot de pasi tarsiti si il vad pe tanarul de mai inainte cum se ridica si vine in spatele fiarei. Acest zebb este cu mult mai mare decat celalalt si agilitatea ii este uimitoare...Mai mult ca sigur a mai fost folosit si in alte confruntari. S-a pozitionat deasupra mea si si-a infipt ghearele in nisip, umbrindu-ma cu silueta lui. Apoi racneste, deschizand gura larg si lasandu-ma sa ii vad dintii ascutiti ca niste pumnale...Am dat sa ma ridic, iar el se pregateste de ultima lovitura...ce se prevede a fi fatala pentru mine.

Pe cand era aproape sa imi smulga fata cu acei colti inspaimantatori, se opreste brusc in aer si geme cumplit...cumplit si agonic...apoi cade peste mine. Am ramas strivita sub trupul lui, privind uimita spre cel care imi sarise in ajutor: luciferianul.