Kingdoms {Fairy Tail FF}

XVIII. Consiliul

   =====♔ ♕ ♚ ♛=====

Tocurile scunde lăsau un ecou rece pe gresia albă în urma pașilor grabiți. Zornăitul armutilor le urma. Un paj tânăr cu aripi transparente aștepta în fața masivelor uși. Nu putea sa aiba mai mult de 16 ani. Hainele-i viu colorate erau acoperite în modele complicate cusute în fir de argint. La vederea elfului a tresării parcă trezit dintr-o transă. Împinse ușile masive din lemn ornat cu greutate și îl lăsă pe rege urmat de un soldat dragon din garda regală înăuntru, ceilalți doi rămânând de pază la intrare. Pielea bietului băiat căpătase o paloare asemănătoare cu marmura frumos lustruită a palatului dar Grey nu își putea da niciodată seama dacă alburiul pielii era doar din natura zânelor sau de la emoți. Cu siguranță nu te puteai simții în apele tale după ce întâlnisei în decurs de o oră toate capetele încoronate ale ale ținuturilor.

   Sala în care tocmai intrase avea aspectul complicat și elegant al arhitecturii zânelor, arcade înalte din care atârnau grele candelabre de crtistale fine, detalii de finețe adăugate de sirene. Coloanele lungi și groase din marmura gri scoasă din cele mai adânci mine ale elflor erau despărțite de ferestre înalte în vitrarii ce închipuiau scene biblice sau chipuri sfinte, fiecare specifice și veghind asupra regelui sau reginei așezat la masă în fața lui. 12 ferestre, câte 3 pentru fiecare ținut. După despărțirea dragonilor, vitrariile au trebuit schimbate, Sfânta Rebecca Cea Luminoasă fiind protectorare sudicilor și Sfântul Shiki cel brav protectorul nordicilor. Desigur, asta nu schimba numărul ferestrelor: 12. Nu puteai împărții în mod egal 12  la 5. Așa că s-a ajuns la o înțelegere: cum consiliul nu voia să dea mai mult spațiu pentru aceeași rasă din moment ce sala era destinată discuțiilor între rase nu între regate și cum nu exista niciun plan ca sala să fie demoaltă și reconstruită din nou, dragonii au împărțit ceea ce aveau, câte o fereastră pentru fiecare parte iar în mijloc, Sfântul Makarov, un călugăr gigant simbol al păcii, primul din rasa sa. Masa rotundă din centrul camerei, fărită din cei mai bătrâni, solizi și lipsiți de noduri stejari negrii din pădurile despărțitoare dintre ținuturile dragonilor, lucrată fin de meșteri ale zânelor, era acompaniată de 5 mari scaune ce semănau mai mult a tronuri, de aceeași natură. 

   Întreaga încăpere era destinată uniunii deintre rase, cu adevărat de ce aveau nevoie, un loc al păcii, un lăcaș neutru pe un teritoriu neuntru: undeva la marginea imperiului dragonilor, unde pământul fusese cândva deținut de demoni dar acum devenise doar un pământ al tuturor, nu numai din necesitatea unui sol ce nu aparține vreunui încoronat, dar și pentru că oamenii de rând îl considerau blestemat, sol infertil ce aduce numai necazuri, lăsândul astfel de nedorit. Clădirea în sine nu era decât un palat de mărime mică în mijlocul nicăieriului ce nu putea adăpostii decât un număr redus de servitori și gardieni. Desigur, și mărimea era gândită să nu poată lăsa ceartă neprevăzută să influențeze vreun rege către uciderea unui egal. Exteriorul nu arăta decât ca orice castel abandonat din ținuturile dragonilor, și nu erau puține, opulența fiind de obicei arătată prin măreția casei și truda pusă în ea în aceste părți ale lumii, dar interiorul era fin lucrat și bine îngirjit, demn de orice om cu un statut atât de important.

   Așezându-se la masă, cu Sting, garda ce-l însoțise, în spate, toți ochii au căzut asupra regelui elfilor. Era așteptat dar nu întârziase. Punctualitatea era în sângele elfilor până la urmă. Regii și reginele erau acompaniate de obișnuitele gărzi: Levi era flancată de Lucy, Juvia de Erza, Titania iar din partea dragonilor, de această dată scaunul destinat sudului era gol, Natsu stând în spatele lui Gajeel stând pe cel destinat nordului. Oarecum ,majoritatea se aștepta ca după dezvăluirea lui Natsu ca Regele Soare, scaunul sudicilor să fie ocupat de el. De drept vorbind, Regele Sudului sau nu, acum nu putea profita de niciun statut mai mare ca gardă personală și, în această situație, unică, a regelui de drept al dragonilor.