Kingdoms {Fairy Tail FF}

VI. Teama, rugaciuni si suspiciuni

============================♔ ♕ ♚ ♛============================  

    - Printesa! strigase Wendy iesind gafaind pe usa, trantin-o de perete.

   Micuta dragon o trezise pe Levy ce adormise cu capul pe bratul lui Gajeel ce astepta ingrijorat. Stateau amandoi asezati pe pervaz, asteptand sa afle ce se intampla inauntru. Ar fi intrat insa stiau ca nu vor face altceva decat sa incurce lucurile. Gajeel tresarii apoi Levy se ridica usor si, dandu-si seama ca adormise pe el, obrajii i se rosira ca trandafirii in primele zile ale verii.

   - Ce se intampla? intreba Levy cu o voce putin adormia si in acelasi timp ingrijorata si curioasa, sperand sa fie vesti bune. 

   - Il pierdem... murmura Wendy cu o voce tremuranda apoi se uita in pamant incapabila sa ii priveasca in ochi.

   Cei doi au ramas socati in loc, nemiscati, cu gurile deschise si inimile batand cat sa iasa in piept. Levy se uita spre Gajeel care nu isi putea lua privirea de pe micuta magicianca. Pumnii i se inclestara si incepura sa tremure. Stranse puternic din dinti si se incrunta. Vru sa plece de acolo, sa nu mai auda asta, sa nu stie nimic, sa stie ca prietenul sau e inca in viata dar pe moarte, insa sa nu stie ca s-a dus... Levy sarii repede si o intreba pe Wendy cu speranta:

   - Nu e nimic ce puteti face?

  -  A pierdut si inca mai pierde sange. Nu avem de unde sa luam atata sange fara efecte adverse atat pentru el cat si pentru donator plus ca... el e un dragon... sangele ii e diferit de cel al zanelor si nu ii putem stii grupa de sange. Sunt totusi dispusa sa incerc insa am nevoie de permisiunea dumneavoastra, printesa.

   - Fa tot ce e nevoie! sari Levy cu incredere in ea.

   Wendy facu o plecaciune rapida si dadu sa se intoarca inapoi in camera de urgenta insa Gajeel o prinse repede de mana strigandu-i "Nu o face!" si o intoarse spre el. Se uita adanc in ochii sai mari si surprinsi cu o privire furioasa si speriata. 

   - Nu voi lasa pe nimeni sa ii dea sange in afara de mine. Ii voi da chiar eu. Am mai facut asta inainte si nu au existat reactii adverse nici pentru el dar nici pentru mine. spuse cu o voce amenintatoare, joasa si sigura ce o infiora pe Wendy.

   - Dar... sangele roial... Nu se cuvine ca un urmas al tronului sa dea sange unui om de ran-...

   - Numai eu! ii striga Gajeel zguduind-o si ntrerupand-o incat si Levy s-a speriat de noua sa fata. E un ordin, du-ma acolo... ii dadu drumul la brat iar tonul i se calma.

    Wendy dadu inspaimantata din cap si le deschise usa. Baratul masiv intra uitandu-se cu coada ochiului la printesa ce se uita infiorata la el, la noua sa fata serioasa si infricosatoare. Usa se inchise in urma lor iar Levy ramase singura pe hol. Mainile ii tremurau iar ochii ii erau larg deschisi de teama. Inghiti in gol apoi lua o gura de aer si ofta. Incepea sa se teama de el insa stia ca nu va patii nimic. Asa erau dragonii, asa fusesera invatati sa fie: agresivi si posesivi, cu o forta infinita si cu o privire ce poate face orice razboinic sa lesine intr-osecunda. Asa erau dragonii, inspaimantatori. Dar Levy nu se temea de el sau de faptul ca i-ar putea face rau. Se temea pentru el si pentru Salamander. Daca acel cavaler in armura rosie ar fi murit, cum ar fi reactionat Gajeel? S-ar fi maniat, ar fi distru, ar fi vrut sa omoare, sa distruga, sa elimine si apoi, sa regrete toate faptele sale in agonia singuratatii, in agonia nimicului... Se temea pentru cei doi. Isi inclesta pumnii iar in minte ii veni un plan. Se apleca si isi scoas epantofii cu tot apoi, cu poalele rochiei ridicate o lua la fuga peholul palatului ca mai tarziu sa isi ia zborul, dand din aripile-i firave cu repeziciune. Iesi din castel si se indrepta spre un copac batran de sute de ani din spatele palatului, ascuns n padurea deasa si intunecoasa. Pe copac erau gravate rune antice iar sub coroana copacului era faurit un mic templu pe langa care cresteau flori salbatice si puternic mirositoare. Levi smulse cateva si le dadu foc cu ajutorl magiei apoi le lasa sa arda mocnit, incet facand fum. Se asez in genunchi, isi inchise ochii si isi impreuna manile aplecandu-si capul spre pamant. Trase aer in piept si incepu a se ruga si a se ruga caci zanele erau cunoascute pentru puterile sale divine. Se ruga pentru soldatul rosu, pentru egele negru, pentru dragonii ce ne parasisera, se ruga si se ruga... Din runele gravate in copac incepu sa curga sevarosie iar frunzele i se facura rosii ca zangele. Din buruieni iesea bum ce se ridica si se risipea in vantul ce batea tot mai tare. Levy se ruga concentrata si sincer.