Aleasă de Printul Vampirilor

40 Musafir neasteptat

Perspectiva Sarei

Ma trezesc din cauza unor sunete ce vin din apropierea mea, ma uit in dreapta mea si spre surprinderea mea Alec sta pe marginea patului uitandu-se la un serial. Ma apropii de el, pozitionandu-ma in spatele lui, privind atenta la filmul ce ruleaza pe telefonul sau. Ma fac mai comodă mișcările saltelei făcându-l atent ca m-am trezit si de altfel privesc in telefonul lui. Isi indreapta spatele si pozitioneaza telefonul astfel incat pot privi si eu. Privesc atenta pe ecranul mic cum o fata blonda se plimba stingheră prin propria ei casa, nu stiu ce film este, dar nu pare unul de dragoste. Sunetele de pe fundal iti atrag atenția asupra acțiunii si daca nu ma înșel sunt puse pentru a te induce în starea de suspans. Privesc cum fata se urca la etajul doi, luand drumul catre baie. Pasii ei sunt calculati atent, dar cu toate acestea baiatul ce tocmai apare de nicaieri, costumat in clown o ia pe neașteptate.
Nu ma mai pot uita la asta, după ce ca sunt in soc de fiecare dată când mai aflu de o creatură magică, daca ma mai gandesc ca s-ar putea sa-mi apara si mie vreun tip asa in fata... Ma pot baricada într-o cameră toată viața mea.

-Te-ai speriat Sarah? Vrei sa ne uitam la altceva.
-Nu, sunt bine.
-Esti sigura?
-Da, lasa asta! Ce cauti aici?
-Am venit sa vad ce faci.
-Am stabilit ca vei sta in living!
-Pe timpul nopții.
-Alec nu poti face situațiile de fiecare dată în favoarea ta. Trebuia să aștepți să mă trezesc.
-Nu le fac in favoarea mea, le fac exact cum trebuie. Ai spus că voi dormi in living. Am dormit in living, acum sunt treaz.

As vrea sa-l contrazic, insa daca ar fi sa luam înțelegerea mot a mot, are dreptate. Cu toate acestea tot face ca situațiile sa pice in favoarea lui.

-In fine, incerc sa schimb subiectul. Cand mergem inapoi acasa?
-Aparent am facut deja bagajele.
-Serios? Când?
-Cand dormeai. Si nu te bucura, este pentru ultima data.
-Ai mai spus asta odată!
-Se pare ca niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul.
-Mergem acum?
-Da, cum vrei tu, abia nu vezi sfarsitul filmului.
-Uneori e mai bine sa-ti imaginezi tu sfarsitul, spun si iau mică perna pe care o tin in brate, aruncând în Alec.

-Asa joci?
-Nu, doar am glumit.

Atunci ia si el o perna si incearca sa dea in mine, actiune care insa esueaza, eu ferindu-ma imediat. Fara a sta prea mult pe ganduri ma ridic in picioare in mijlocul patului, luand altă perna cu care îl lovesc.
Alec se ridica in urmatoarele momente si nu stiu cum de reușește sa-mi prindă piciorul, în următoarea secundă eu fiind răsturnată in pat, cu el ce stătea deasupra mea:

-Esti nebun, spun încercând sa-mi opresc râsul si sa-mi reglez respiratia care a luat-o la fugă.
-Poate doar putin... dupa tine.
-Nebunul meu, adaug într-un final, privirile noastre intersectandu-se într-un mod in care nu au mai făcut-o de ceva timp.

Acum niciunul nu ne mai ferim sa ne privim in ochi. Poate nu ar fi trebuit sa-l iert asa de usor, insa am fost învățată să iert, sa acord a doua sansa si sa iubesc cu tot sufletul. Am fost invatata sa nu actionez din impuls, sa ma calmez, dupa care sa iau o decizie. Sa cîntăresc situația si sa ma gandesc bine pe ce drum sa merg. Si chiar cred ca Alexander merita dragostea mea. În primul rând a luptat pentru mine de prima data, la bal. În al doilea rând m-a ales pe mine in locul familiei sale, lucru pe care nu stiu daca eu as fi fost capabilă să îl fac.
Acum a fost vrăjit si a fost inconștient de acțiunile făcute. Cred ca macar acum as putea da uitării, chiar dacă pentru ceva timp, tabloul din seara aceea imi va apărea prin fata ochilor. Alec merita iubirea mea, asa cum el mi-a pus viața mai presus de multe lucruri.

Dupa careva momente in care am fost prinsa in gandurile mele, Alec ma trezeste cand mana lui face contact bland cu fata mea. Imi mângâie grijuliu obrazul, după care se apleacă până când frunțile noastre se ating. Se sprijină în cotul stang, mâna dreaptă fiind inca pe fata mea. Ii simt respiratia pe buze, după care parfumul lui imi invadează nările. După câteva momente pe care le păstrăm în liniste, simt cum Alec sparge si ultima barieră dintre noi, buzele sale unindu-se cu ale mele într-un ritm lent. Simt ca acesta nu este doar un sarut, este un moment mult mai intim in care ne transmitem regretele celor intamplate si nevoia de care avem unul de altul. După ce ne despărțim din sărut, ochii săi albaștri sunt parca plini de regrete si parca as vrea de data asta eu sa fiu cea care ii ia apararea, chiar daca am clarificat acest lucru... ca este nevinovat si totusi condamnat: