Aleasă de Printul Vampirilor

7 De ce ai mintit ?

Perspectiva Sarei

Dupa ce termin de vorbit cu el, inchid telefonul ,il pun la incarcat si ma duc spre baie pentru a ma schimba. Nu prea am haine elegante , fiindca nu ma sim bine in ele ,ma imbrac sport sau casual de cele mai multe ori ,asa ca sfatul lui a fost in ton cu mine .Ma imbrac intr-o rochita foarte vaporoasa ,mai mult casual ,decat eleganta , neagra cu mici detalii albe si o pereche de tenesi albi .
Pana m-am imbracat si m-am machiat putin, s-a facut 9:54.
Ies din casa si ma pun pe scara asteptandu-l pe baiatul cu ochi fermecatori , fiindca nu a fost mai rapid decat mine. Insa nu dureaza nici macar 5 minute ca apare .Se da jos din masina si vine cu pasi marunti spre mine :

-Buna seara printeso !
-Buna!

Alec este la fel de frumos ca intotdeauna. Este imbracat cu o pereche de blugi negri , un tricou la fel de negru si o pereche de adidasi negri cu un simbol gri . Incep sa cred ca toate hainele lui sunt negre , caci si ieri cand ne-am intalnit era imbracat la fel , negru din cap pana in picioare , doar parul blond si ochii albastri ii dau putina stralucire baiatului .

-Deci, mergem ?
-Bineînțeles , ii spun zambind si ma ridic de jos.

Alec vine și mă invită în mașină deschizandu-mi ușa din dreapta șoferului .

-Mersi !
-Eu iti multumesc ca ai acceptat invitația mea .
-Cu drag .

Nu dureaza mult ,ca ajungem la destinatie .Adica cum sa nu ajungi repede cand conduci ca un sofer se curse ?

-Ce repede am ajuns!
-Nu iti place viteza ?
-Nu stiu daca imi place neapărat, dar nici nu ma tem de ea. Spun, amuzandu-l putin .
-Sper ca nu te-am speriat.
-A fost in regula ,nu e nici o problema . Doar ca nu ma refeream la asta.
-Atunci?
-Cum de nu te-am mai vazut niciodata , in ciuda faptului ca stam in apropiere ?
-Eu nu am stat aici mereu . Am venit de putin timp. Oricum , lasă-mă să-ți spun că arati minunat.
-Multumesc, la fel !

Ma bucur ca ii place de mine ,dar nici el nu arata mai rau, niciodata nu a aratat. Si ma bucur atat de mult ca am ocazia sa-l cunosc. Mergem spre cabana, insa trebuie sa recunosc ca nu e deloc ceea ce m-am asteptam .

-Asta e cabana .
-Este o casa in toata regula !
-Casa ,cabana ,care e diferenta ?Hai !

Era asa de frumos totul, o casa in mijlocul pădurii . Casa era mare, gri cu mici detalii albe , cu geamuri mari de lemn si doua-trei balcoane cu model gotic si ce era cel mai frumos era pontonul care te ducea deasupra lacului. Nu era foarte inalt cea ce iti permitea sa si atingi apa , ce ti-ai putea dori mai mult ?

-De ce am venit aici ?
-Nu iti place ?
-Ba da , doar ca ...
-Este o intalnire !
-Da ,dar in pustiu, spun amuzata. Nu puteam sa mergem ca oamenii normali intr-o cafenea sau într-un parc.
-Vrei sa fim niste oameni obisnuiti sau sa vedem si ce e dincolo de normal ?
-Sa ne cunoastem pe noi . Asa cum suntem noi , normali sau mai putin obisnuiti .

Gestul lui ma ia prin surprindere si nu imi dau seama cand plutesc in bratele lui . Ma luat in brate si ne-am inrotit pe ponton in briza vantului cald, de august. Dupa ce ne-am oprit , ma lasat jos si fara intentie m-am sprijit de pieptul lui .

-Trebuie sa-ti spun ceva !
-Da... si eu! Am un coleg nou !
-Poftim ?
-Da , se numeste Sebastian , s-a mutat aici pentru studii mai bune , din ce a zis el. Este foarte ciudat .
-Interesant .
-Mda ,dar nu prea conteaza asta , ti-am zis asa... , e colegul meu de banca aparent .
-Ar trebui sa ai grija.
-E doar un coleg, ce poate fi rau...
-Bine ,acum trebuie sa vorbim ,spune el foarte serios , ceea ce ma ingrijoreaza.
-Ce e asa grav ? Ma sperii.
-Sarah, cum te-am vazut mi-am dat seama ca esti foarte frumoasa, foarte speciala . Dar tot vorbind cu tine ,am realizat cine esti cu adevarat.
-Poftim ? Alec ce tot spui , chiar nu inteleg daca e de bine sau de rau .
-Noi doi ...
-Ce e ? Alec ,ma sperii, spune mai repede.
-Noi suntem ... ... suntem alesi
-Ce suntem? Il intreb amuzata din cauza cuvantului pe care la folosit, cred ca sinonim pentru "iubiti" poate ?
-Alesi . Sarah ... noi suntem destinati sa fim impreuna .
-Asta cred si eu, chiar cred ca ne potrivim.
-Nu ai ascultat tot.
-Bine , atunci continua !
-Eu sunt cel cu care trebuie sa te casatoresti .Eu sunt alesul tau ,eu sunt unul dintre vampiri.
-Ce gluma mai e si asta ? Nu ti-ai dat seama deja ca nu mai vreau sa aud de ei ,macar inca doua saptamani. Macar cat sa uit de ei si sa ma concentrez pe alt ceva .
-Imi pare rau Sarah . Dar ai vazut si tu ,ca nu ti-am facut nici un rau pana acum !
-Nu, nu, nu. Nu este adevarat , glumesti!
-Imi pare rau ca te-am mintit . Dar nu vroiam sa te sperii mai devreme, vroiam sa ma cunosti si sa vezi ca totul este bine intre noi doi .
-Si ai preferat sa ma aduci aici ? Sa imi pun increderea in tine ?
-Nu te-am adus aici ca sa-ti fac rau. Planul nici nu era sa ma cunosti, nu a fost cu intentie nici macar cand te-am intalnit prima oara . Asa a fost sa fie .
-Nu mai vreau sa te vad niciodata !

Cum a putut sa ma minta in halul asta. Nici nu vreau sa-mi imaginez daca am mai intalnit vampiri si nu mi-am dat seama, caci sunt actori innăscuți. Si totul a inceput asa frumos, parca a-si fi putut sa am incredere in el . Poate chiar sunt si vampiri dragu... nu! Nu exista asa ceva , daca ar fi existat, el nu m-ar fi mintit si adus aici.
Alerg departe de el ,auzindu-l din spate spunendu-mi sa ma opresc , dar in momentul asta tot ce as vrea sa fac ,e sa sa plec de aici, dar cum, pe unde am venit?
Ma opresc la un moment dat, dandu-mi seama ca alerg in cerc. Am alergat destul si am obosit. Dintr-o data corpul imi tremura, atat din cauza oboselii ,cat si din cauza unui sunet pe care l-am auzit de dupa copaci si ma speriat .Daca sunt animale salbatice prin padurea asta si daca sunt aici? Ce proasta sunt, mai bine ramaneam acolo .Ma ascund dupa un copac si din momentul ala ,totul se face negru .Nu-mi pot da seama ce s-a intamplat.