Aleasă de Printul Vampirilor

31 Presimtire rea

Perspectiva Sarei

Mă trezesc din cauza luminii ce bătea prin draperiile deschise. Cum aseară am adormit imediat ce m-am pus în pat, am uitat sa mai trag draperiile, lucru pe care cred ca nu o sa ma obisnuiesc vreodata sa-l fac.
Mă uit în stânga mea, observandu-l pe Alec care inca doarme. Incep să mă joc cu firele de par blond, privindu-l cum incet ,incet se trezeste.

-Cat e ceasul, mă întreabă somnoros.
-Opt si cincisprezece minute.
-Ce zici de o plimbare?
-Abia te-ai trezit și vrei la plimbare?
-Pai... eu mai dorm până la opt jumatate ,iar tu te pregătești.
-Si tu când te pregatesti, spun mirata de siguranta cu, care-mi vorbeste.
-Eu in 5 minute sunt gata iubire.
-Bine ,cum spui tu, dar la fix plecam!
-Bine ,așa rămâne!

Ma apropii si il sarut scurt pe buze, după care ma dau jos din pat, iau cârjele și mă îndrept către șifonier. Caut ce caut prin dulap dupa cateva haine, cand din greșeală dau peste usa șifonierului și daram carjele ce stateau rezemate pana acum de el. Alec sare din pat speriat de zgomot ,după care se îndreaptă catre mine:

-Esti bine?
-Da, sunt foarte bine, ii spun facandu-i semn catre piciorul ce acum sta fixat pe podea.
-Ar trebuii sa te așezi.
-Nu, Alec cred că m-am vindecat.
-Doctorul a zis că trebuie să mai stai putin la pat saptamana asta.
-Poate, dar doctorul nu știe că am avut sânge de vampir in corp.
-Se poate...
-Totuși si-a facut efectul. Nu le am eu cu chestiile de vampiri ,dar asta e simplu de gandit.
-Ce zici întâi să mergem la spital, dupa care reluam planul cu plimbarea?
-Bine, dar cred că am o presimtire rea in legatura cu asta.
-De ce?
-Nu stiu...
-O sa fie bine ,ai sa vezi.

Poate norocul imi surade de data asta si anxietatea pe care am inceput sa o resimt este doar de moment. Sper ca totul sa fie bine ,asa cum a spus si Alec.
....

Am urcat pe scările spitalului în brațele lui Alec, după care a trebuit ca o asistenta sa ne spuna, sa mai așteptam aproximativ un sfert de oră ca medicul sa ne poata privi in cabinet. Plictiseala pune stapanire pe mine, fapt ce imi creeaza tot discomfortul posibil:

-Imi este sete ,ii spun lui Alec ,uitandu-ma in ochii sai albastri, fata mea rugatoare sperand ca o sa-l faca sa ma ia de aici.
-Serios Sarah? Mai avem un pic!
-Un pic aici ,un pic înăuntru ,un pic la analize, vrei sa mor de sete?
-Bine, bine, am văzut un chiosc in fața spitalului ,mă duc acolo.
-Pot sa vin si eu, te rog? M-am plictisit aici, asteptam prea mult.
-Cincisprezece minute nu sunt multe. Si nu, ma duc singur!
-Bine, multumesc!
-Sa nu pleci nicăieri ,revin in 5 minute.
-De parca as avea de ales, spun si ii fac semn catre gipsul inca prezent.
-Scuze, nu mi-am dat seama! Te iubesc, vin repede.
-Si eu ,acum du-te și ia-mi apa, adaug zambindu-i generoasa.

Imediat după ce a plecat Alec, alta fata se ajeaza langa mine. Este bruneta, destul de inalta, cu ochi negri, avand in avantaj o figura impunătoare. Ochii ei se plimba cateva clipe peste afisele din jurul nostru, dupa care se opresc pe figura mea:

-Buna ,mă salută politicos, atalandu-si un zambet... as putea zice mai mult fortat decat natural.
-Ne cunoaștem, intrebarea mea nu sta sa nu apara, frica pe care am dobandit-o de cand cu vampirii si rapirile de care am avut parte in ultima perioada, facandu-si simtita prezenta.
-Pai nu știu dacă mă cunoști tu pe mine, dar eu cred că te știu.
-Serios?
-Esti Sarah, Sarah Lightwood?
-De unde mă știi?
-Pai... aveam un prieten comun!
-Da, pe cine?
-Pe... Sebastian!

Poftim, chiar îndrăznește sa-mi spuna ca Sebastian mi-a fost prieten? Daca e una dintre varcolaci si ne-a urmarit pana aici?Totusi nu o sa-i dau satisfactie, mai bine ma prefac ca nu stiu despre ce vorbeste, cel putin pana vine Alec. Trebuie sa trag de timp.