Aleasă de Printul Vampirilor

38 Cine e Sabina?

Perspectiva Laurei

Ma trezesc si observ ca Sarah inca doarme, a fost destul de obosită aseară, iar situația cu Alec a fost doar un plus de stres si iritatie. O las sa doarma in continuare, iar eu ma duc in bucatarie cu gândul că as putea face micul dejun. Închid cu atentie usa in urma mea, iar pașii o iau spre bucătăria amenajată în tonuri de gri. Deschid frigiderul, iar la întâlnirea cu simpla prezenta a unei sticle de suc, ma gandesc sa fac serios niste cumpărături, cu siguranta Sarah nu o sa se trezească prea curând. Iau drumul catre living, unde am pus bagajul in seara precedentă, iar din acesta sustrag o pereche de blugi albaștri si un tricou alb, larg. Ma îndrept către ieșire de unde imi iau geanta si adidași mei albi.
Ies din apartament si mai-mai ca era sa dau peste baiatul ce de-abia iesea din apartamentul alaturat. Spre norocul meu doar l-am impins putin si nu l-am lovit prea tare. Ma apropii de el, pregatita sa-mi cer scuze, dar băiatul din fata mea, mi-o ia înainte, intorcandu-se spre mine:
-Alec, rămân surprinsă la vederea sa.
-Laura ,ce faci aici?

Ma uit atent la el, nu stiu ce raspuns ar fi mai potrivit pentru el. Dacă va afla ca Sarah e aici, cel mai probabil va vrea sa vorbeasca cu ea, lucru de care ea nu are cea mai mare nevoie acum. Alec m-a dezamăgit chiar si pe mine, iar pe Sarah nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult a ranito.

-Am o... o prietena aici ,am venit sa o vizitez.
-Serios, si cine e fata aceasta?
-Ăăă... Sa...Sabina !
Dar tu ce faci aici?
-Pai, m-am certat cu Sarah.
-De ce ma rog te-ai certat cu ea, spun tonul vocii urcând putin.
-De ce te prefaci ca nu stii? Ai vorbit cu Sarah ,nu?
-Da, am vorbit cu ea si este foarte dezamagita de tine, iar eu nu pot decat sa ii adord dreptate.
-Uite ,Sibel ma vrajit și de-aia am reactionat asa.
-Si de ce ma rog, nu i-ai spus Sarei?
-Pai, l-am pus pe Will sa faca niste teste, astfel i-as putea arăta concret cum a procedat.
-Uite ,ori ce ar fi fost ,ori cum ar fi fost, pentru Sarah tu, tot ti-ai petrecut noaptea impreuna cu Sibel.
-Imi dau seama ca ceea ce s-a intamplat nu este tocmai placut pentru nimeni, insa ma cunosti! Crezi ca as fi facut-o intentionat?
-Nu stiu Alec, dar nici vrăjită eu nu as fi facut asta. Cred ca in timpul ala ,ti-ai pierdut ceva mai multa minte si rațiune decat ar fi trebuit. Doar esti vampir sau... de cand nu te-ai mai hranit?
-De Crăciun si nu mai vreau sa fac asta. Cu cat beau mai mult cu atât mai mult vreau. Si nu vreau sa revin la vechea rutină.
-Bine, nu te mai hrani, dar tine cont ca nu o vei mai putea apara pe Sarah de nimic si asta deja a inceput din momentul în care ai fost vrăjit si ai rănito. Tine cont ca nu a fost nevoie de nimeni sa o mai rapeasca, pur si simplu tu ai facut asta in prezenta ei, fara ca pe ea sa o poata consola cineva. Asta vrei sa se întâmple în continuare? Esti vampir Alec, asumati asta!
-Imi pare rau!
-Pai ar trebui! Eu ma duc la magazin acum ,Sarah se va trezi in curand si vreau sa manance ,nu a mancat nimic de ieri.
-Bine, atunci du-te!
-Pa Alec si ai grija!

Perspectiva lui Alec

Ea chiar mi-a spus că Sarah e aici?
Adica... la inceput a vrut sa nege, i-a spus Sabina, dar până la sfârșit obișnuința a făcut-o să îi spună pe numele ei real. Multumesc surioara!
Acum ca stiu ca e aici, cand vine Will ma pot duce la ea pentru ai explica exact ce s-a întâmplat. Nu ar fi prima oară când as vrea sa-i zic, dar poate ar fi prima in care m-ar asculta cu adevărat.
Laura a plecat sa ia mancare ,Sarah inca doarme si e exact langa mine, Will e in lucru la laborator, eu ce as putea face acum? Aveam de gand sa merg sa mănânc la un restaurant din zona, insa cred ca mai bine i-as urma sfatul Laurei si m-as duce sa ma hrănesc. Sa ma hrănesc cu sânge... de om.

Perspectiva Sarei

Ma trezesc putin agitata dupa visul pe care l-am avut, iar durerea de cap nu vrea sa se opreasca prea curand. Dorm ca pe ace de cateva minute încoace si cred ca nu mai dureaza mult pana ma voi duce catre bagajele in care am inpachetat si cateva pastile. O sa iau ceva ce ma poate ajuta cu durerea asta de cap. Imi frec ochii cu mâinile si ma uit atenta in jurul meu, sunt singura. Sentimentul asta de singuratate ,nu l-am mai simtit de dinainte sa ma cunosc cu Alec. In zilele in care credeam ca daca as disparea de pe planeta nimanui nu i-ar pasa. In zilele in care gandul ca implinirea varstei de 18 ani, va fi doar sfarsitul meu.
As fi vrut ca acum sa ma fi trezit langa Alec ,dar... nu s-a putut. Alec a ales alt drum, iar din pacate acela nu a fost spre mine, lucru ce ma darama. Cel mai bun lucru care se poate intampla acum, ar fi sa ma trezesc din acest cosmar, iar Alec sa doarma langa mine. Sa ma joc in parul lui blond, iar el sa se trezeasca sub atingerea mea si sa-mi spuna ca ma iubeste. Sa am din nou inelul de la el pe deget si sa ne vedem impreuna de viitor, un viitor pe care sa-l construim in continuare impreuna.
Ma dau jos din pat si ma îndrept către baie. După un dus scurt, imi prind parul si ies din baie indreptandu-ma către dulap. Ma imbrac intr-un maieu negru si o pereche de blugi albi, imi mai iau un hanorac gri peste si sunt pregatita sa merg in living. Absența Laurei si de aici, ma face curioasă de locul în care ar putea fi si chiar daca e vampir si probabil isi poate purta singura de grija, nu pot spune ca nu ma îngrijorez. Imi deschid telefonul pe care aseară am decis sa-l închid cu scopul de a fi lăsată în pace și o apelez pe fata brunetă fara a sta pe a mult pe ganduri:

-Ce faci?
-Bine ,sunt la magazin, s-a întâmplat ceva?
-Nu. Doar ca lipsa ta m-a pus pe ganduri. Mai stai mult?
-Nu ,aproape am terminat ,in 10 minute sunt inapoi.
-Bine ,te astept atunci.
-Ne vedem incurand.

Cu toata linistea ce s-a depus în încăpere, gândurile mele se aud din ce in ce mai tare. Poate e normal, nu e prea confortabil sa treci printr-o despărțire si sa nu fii afectata, sa nu iti pese si sa nu te gândesti la asta. Dar daca as putea mi-aș sterge toate sentimentele si toate gândurile chiar in momentul asta. Am nevoie de putin aer. Iau un pahar cu apa de la chiuvetă si ma îndrept cu pasi rapizi către balcon. Deschid usa încet si cu toate acestea, întâlnirea cu aerul rece ma izbește din plin. Ma dau câțiva pași în spate, după care imi continui drumul catre balustrada balconului. Imi infasor mainile pe ea, strangando cu putere. Daca as putea... as tipa cat de tare pot, poate m-as elibera de toata durerea asta pe care o simt in piept. Dar nu o fac, doar ma uit către cer și ma rog ca toate astea sa se sfârșească cat mai repede.

Perspectiva Lui Alec

Vin cu Will din oras, dupa ce m-am hranit ,fratele meu m-a sunat sa ne intalnim. In cateva ore, Josh, prietenul lui va veni sa ne aduca rezultatele testului pentru ,,iarba sirenei,, . Mergem pe aleea din fata blocului, iar privirea mi se ridica instinctiv in sus. Noroc sau nu, zăresc o blonda pe balconul alaturat camerei mele. Sarah stătea cu privirea ridicată către cer si nu pot spune decat ca acest tablou ma distruge. Era imbracata subtire, în pijamalele sale albe, iar primul gand care imi vine este sa urc cat mai rapid pentru a o lua de acolo. Pentru ai spune ca este imbracata subtire, iar vremea de afara iar putea face rau, ar putea raci. Cu toate acestea nu o pot face, nu ma pot duce in apartamentul ei fiindca as înrăutăți situația, nu pot face nimic acum fiindca nu vrea sa ma mai vada, sa mai vorbeasca cu mine, până nu îi demonstrez ca se înșeală. As vrea sa-i citesc gandurile ,dar din nou nu pot si nu fiindca nu as vrea ,ci pentru ca i-am promis ca nu o sa o mai fac asta, nu o sa-i mai invadez acest spatiu personal, care de altfel acum este răvășit. Ma trezesc in urmatoarele momente oprit în mijlocul trotuarului, cu Will care-si flutura mana prin fata mea:

-Alec mai esti aici?
-Da!
-Ai vazut-o, nu-i asa?
-Stiai ca e in acelasi bloc cu mine?
-Am vorbit cu Laura aseara in timp ce Sarah era la dus, eram sigur ca vor fi amandoua. Deci da, stiam, Laura mi-a spus.
-Perfect ,nu mai eu nu știam.
-Daca te face sa te simti mai bine... nici ea nu știa. Si mai bine ii mai acorzi ceva timp.
-Nu! Cum vine Josh cu rezultatul, ma duc la ea. Trebuie să știe adevărul cat mai repede. Cat timp mai trebuie să se gândească ca o mint si am facut toate prostiile astea de bună voie?
-Alec ,nu face asta. Ea inca e suparata .Chiar daca s-a intamplat asa, Sibel tot a făcut ce a facut. Sarah e om ,e usor de rănit si chiar cred ca putin timp iar prinde bine.
-Uite ,iti multumesc pentru sfatruri si pentru ajutor. Iti multumesc din suflet...
-Care suflet?
-Serios?
-Glumeam ,ce esti asa de sensibil?
-Nici o problemă! Continuă asa cat vrei, diseara cum vine Josh, merg la ea. Si te rog sa ma insotesti, vreau sa vii cu mine.
-Off... ce nu fac eu pentru tine majestate!
-Prefer Alec si...multumesc!
-Nu o fac pentru tine fratioare, ci pentru Sarah.
...