Nu vreau să-ți spun „Adio"

2K 65 6
                                    

Mă întind pe iarba verde ce pare un covor moale și lucios. Părul se pierde printre florile mici și pământul rece îmi atinge pielea. În acea poziție, mă simt aproape de cer: albastrul parcă mă orbește și razele soarelui îmi ating lacrimile ce se scurg pe obraji. Respir adânc. În jurul meu se aud rândunelele. Închid ochii din dorința de a mă ascunde de realitate.

— Te-aș ruga să rămâi pentru totdeauna! Dacă aș putea...

— Maria, sufletul îmi este obosit. Picioarele abia mă mai țin, ochii îmi plâng de dor și bătrânețe, mâinile nu mai au putere. Aceasta ne este soarta.

— Uite! Mai ții mine când v-am promis că voi scrie o carte! Am reușit! Privește! Este despre noi! N-am apucat să o văd în mâinile tale și asta îmi sfâșie sufletul! De ce n-ai avut răbdare? De ce nu ai așteptat? N-am vrut să-ți spun nimic, îmi doream să fie o surpriză...

— Voi trăi prin fiecare cititoare a cărții! Voi avea grijă de voi, pentru că iubirea înseamnă să ai grijă de oamenii importanți din viața ta, oriunde te‑ai afla.

Mă trezesc brusc, plângând. Un sentiment de vinovăție îmi inundă sufletul, lacrimile se scurg și un nod în gât îmi blochează glasul. Strâng cu putere manuscrisul și ridic privirea către cer. Promisiunea urma să devină realitate.

Într-o zi de mai, fără prea mult chin și zgomot, străbunica Elena a trecut în lumea celor drepți. Mi‑am strâns mama în brațe și am plâns. Ne-am dori ca oamenii cu adevărat importanți din viața noastră, să rămână alături de noi pentru întreaga viață. Iubește-ți părinții, bunicii, străbunicii și oamenii de suflet pentru că nimeni și nimic nu-i pentru totdeauna. Va veni o zi în care vei avea păreri de rău și îți vei reproșa faptul că n-ai petrecut suficient timp cu ei.

Această carte este dedicată familiei mele, în special străbunicilor și celor care mă iubesc. Mulțumesc mamei mele pentru că m-a crescut cu iubire și răbdare, că m-a iertat atunci când i-am greșit și că a renunțat la o bună parte din tinerețe pentru a mă crește. Tot ce-i frumos în mine, îi datorez ei. Mulțumesc surorii mele pentru răbdare, sfaturi și susținere. Mulțumesc tatălui meu, pentru că m-a învățat să fiu ambițioasă. Mulțumesc prietenilor, care m-au susținut și m-au ajutat la greu, în special prietenei mele de suflet, Angela. Mulțumesc celor care mi-au fost alături și m-au susținut necondiționat.

Mulțumesc cititoarelor blogului și ale paginii Eu Sunt Femeie. Fără voi n-aș fi reușit. Mulțumesc pentru încredere, susținere și pentru mesajele frumoase trimise în toți acești ani. Vă port în suflet. Fiți iubite, fericite și respectate.

Eu sunt femeie - Maria Cristiana TudoseWhere stories live. Discover now