Capitolul 18

1.2K 46 0
                                    

Principesa Elena, România, 18 august 2000

Către Maria

Nu sunt o femeie învăţată, dar încerc, prin aceste rânduri, să-ți las ceva pentru zilele în care nu voi mai fi sau pentru momentele de singurătate și suferinţă. Într-o zi, când va fi momentul potrivit, vei citi aceste rânduri și vei realiza că nu ești singură, că noi, femeile, avem povești în comun și ne putem ajuta.

Pe vremea mea te măritai cu cel mai potrivit. Acel bărbat trebuia să aibă ce să-ţi ofere și împreună trebuia să munciţi, cot la cot. Când eram tinerică, n-aveam timp de dragoste. Ţeseam, găteam cu mămica, mergeam la sapă și la cosit. N-aveam timp de mângâieri, nu visam și nu-mi doream mare lucru. Eram femeie și rolul meu fusese deja decis. Eram femeie, iar asta însemna că urma să fiu nevastă și mamă. La ţară educaţia nu era importantă, conta munca, pentru că hrănea guri.

Astăzi tu poţi alege! Poţi schimba viaţa ta și a altor femei ca tine, poţi ajunge acolo unde femeile de pe timpul meu nici n-au visat.

Frumuseţea? Bat-o vina! Aia nu-i importantă! Ceea ce contează este ce fel de om ești, ce lași în urmă și cât ajuţi. Dumnezeu îţi dă atât cât meriţi și poţi duce. Nici mai mult, nici mai puţin. Tu să dai și celor nevoiași, să-i ajuţi pe cei săraci și să spui mereu o vorbă bună. Vorbele sunt ca armele, ai grijă cum le folosești!

Fă ceea ce simţi, întotdeauna. Doar ascultându-ţi inima, nu vei avea păreri de rău.

Cu mult drag și preţuire,

Străbunica

Eu sunt femeie - Maria Cristiana Tudoseजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें