Eu sunt femeie - Maria Cristiana Tudose

Capitolul 23

13 august 2013

Scumpă și iubită Maria,

Astăzi sufletu-mi este obosit și foarte sensibil. Deseori mi se întâmplă să mă gândesc la lucruri sau la oameni pierduți pe drumul vieții. Deseori petrec ore în șir gândindu-mă că poate anumite dezamăgiri m-au făcut să am mai puțină încredere în oameni, să nu mai ascult cuvinte sau răutăți fără sens. Întotdeauna am interiorizat fiecare cuvânt și mi-am făcut rău fără a-mi păsa de mine însămi.

Câteodată se mai întâmplă să ai nevoie de o clipă de singurătate, să stai de vorbă cu tine, să-ți asculți îndoielile, să pricepi dacă ești pe drumul cel bun și dacă este bine să continui să visezi.

Se mai întâmplă să crezi că visezi imposibilul și te întrebi dacă într-adevăr ai luptat îndeajuns, dacă meriți să ți se îndeplinească acest vis, deși deseori ai greșit, n-ai iertat destul, n-ai ascultat prea mult sau, pur și simplu, n-ai fost destul de răbdătoare.

Vine un moment în care ajungi să-ți critici caracterul, dar realizezi că prezentul este oglinda trecutului; realizezi că o floare devine mai puternică după ploaie, că blândețea se pierde după nenumărate lovituri, că optimismul devine o armă cu care poți lupta împotriva celorlalți.

„Prea" frumos. „Prea" perfect. „Prea" bine. Deseori, acel „prea" aduce doar vești rele.

Draga mea, singurul om în care poți avea încredere absolută ești tu.

Eu? M-am zbătut, mi-a păsat, am plâns, am plecat, m-am întors, am așteptat și brusc n-am mai simțit nimic. Pentru că așa se întâmplă când oferi și nu primești. Apoi am învățat să iubesc din nou. Bărbații nu știu câte poate face o femeie îndrăgostită! Uită că suntem făcute din sentimente, pasiune și tandrețe. Avem nevoie de iubire și susținere. Apoi am putea mișca munții din loc!

Mi s-a spus că este bine să nu te îndrăgostești, că vei cunoaște suferință, dezamăgiri si probleme.

Mi s-a spus că este bine să îți vezi de drum: m-am oprit deseori, am încercat să ajut, să ascult problemele celorlalți și am uitat de visurile mele.

Mi s-a spus că oamenii nu merită lacrimile tale: am plâns nopți întregi, am plâns din cauza amintirilor, am plâns din cauza speranţelor, am plâns pentru că am iubit.

Mi s-a spus că sunt frumoasă: mi-a trebuit ceva timp pentru a înțelege că sunt un om complicat, dar frumos, că lumea te judecă după aspect pentru că așa este mai simplu și mai ușor. Rănile s-au vindecat încet și astăzi pe sufletul meu descopăr câteva cicatrici. Îmi este bine astăzi, ieri a fost mai greu. Bărbații din prezentul unei femei nu pot cotrobăi prin trecutul ei: inima unei femei ascunde nenumărate secrete, sentimente strivite și pasiuni încă nestinse. Un bărbat, când te iubește, îți respectă trecutul! El nu era acolo când tu plângeai pentru un ticălos, când tu te simțeai a nimănui, deși voiai să lupți oricum pentru că îți doreai să crezi într-o relație în care te străduiai doar tu.

Mi s-a spus că trebuie să ai răbdare: probabil am uitat deseori această regulă, am pretins, am strigat, m-am zbătut și nu m-am lăsat până n-am obținut ce mi-am propus.

Copila mea, viața este o carte ce merită să fie citită trăind fiecare filă.

Tocmai când decizi să te ridici, să încerci din nou, când îți convingi sufletul că poate merită să riști, vine cineva și îți distruge tot ce ai vrut să construiești. Trece prin viața ta ca o furtună de vară: scurtă, rece, furioasă. Nu îți oferă alegeri, doar consecințe. Trebuie să te ridici, să strângi cioburi și dezamăgiri și să pleci mai departe.

Vin zile petrecute în casă, pe o canapea, în fața televizorului mut și inutil. Vin zile în care vei plânge fără întrerupere, vei căuta motive și scuze, vei imagina răzbunare și iertare. Vin zile grele. Nu-ţi fă griji. Viața merge înainte. Nu‑ţi fă griji. Mai există oameni frumoși. Oamenii rănesc. Oamenii vorbesc prea mult. Oamenii promit lucruri imposibile. La un moment dat, ne dăm seama că promisiunile sunt doar cuvinte fără sens, nimic mai mult.

Ador oamenii modești, simpli, timizi și liniștiți. Mă refer la acei oameni care au întotdeauna un mulțumesc în buzunar, la acei oameni care emană frumusețe printr-o privire, la acei oameni care se mulțumesc cu puțin. Cât îi îndrăgesc. Pentru că nu vor exces, vor lucruri mărunte. Pentru că nu vor tot, vor atât cât se poate. Pentru că nu vor să pară perfecți, deși mie mi se par extraordinari.

Aceste persoane se bucură de ce au primit de la Dumnezeu, nu trag cu ochiul spre grădina vecinului: își trăiesc viața așa cum pot ei mai bine, cu pioșenie și modestie.

Descopăr bunătatea unui om doar privindu-l în ochi. Îi dau o picătură, el îmi oferă oceanul. Îl ajut, el îmi mulțumește cu un zâmbet euforic, sincer.

Aceste persoane mă fac să cred că mai există omenie; mă fac să cred că nu există doar răutate, invidie și amărăciune.

Îmi doresc să-ntâlnești doar oameni buni, ca niște flori. Te vei împiedica în oameni răi, ca niște mărăcini se vor încolăci la picioarele tale pentru a-ți pune piedică: nu ceda, eliberează-te și fii un om bun. Iartă-i și, dacă nu reușești, uită-i. Indiferența doare mult mai mult!

Te iubesc!

Cea mai bună prietenă, mama!

PS: Nu uita să te iubești, cu tot cu defecte și greșeli!