Capitolul 15. Maria

2.2K 54 0
                                    

Florența, Italia, 2015

Nu-l mai văzusem pe Paul de câțiva ani. Deseori ne auzeam la telefon, deși preferam să păstrez distanța ce-mi oferea șansa de a-mi proteja sufletul de un om care se juca atât de abil cu sentimentele. Există o deosebire în a face sex și a face dragoste: deși el îmi ceruse să nu mă-ndrăgostesc, inimii nu poți să-i dai comenzi. Ea face ce vrea și nu se gândește la riscuri sau consecințe. Uneori ești fericit, alteori suferi. Relația noastră a durat doar câteva luni, dar a lăsat în sufletul meu o văpaie greu de stins. Simțeam nevoia de a iubi și a fi iubită, nu mă mai mulțumeam cu acele nopți de sex și pasiune ce‑mi dădeau simțurile peste cap. Femeia nu poate face sex și atât: există întotdeauna un sentiment ascuns, oricât de plăpând ar fi. În adâncul sufletului, ea începe să se îndrăgostească. Femeia întotdeauna își ascultă sufletul și deseori iubește fără a-și da seama; alteori nu vrea să recunoască din teamă că ar putea pierde tot.

— Ce faci? Mă privește așa cum nimeni nu m-a mai privit vreodată. Acea privire întotdeauna m-a dat peste cap, mă făcea să mă simt dorită, plăcută și frumoasă. Mă dezbrăca și mă-mbrăca fără a mă atinge, trezea toți monștrii din mine și pielea mea vibra, dorindu-și să fie atinsă de mâinile lui. Deși trecuseră câțiva ani, timp în care eu mă-ndrăgostisem de un alt bărbat, Andrei, întotdeauna am simţit că ceva rămăsese neterminat.

Purtam o cămașă simplă și o pereche de jeans. El ştia ce se ascunde sub haine. Mă-nvățase să fiu femeie, să mă plac așa cum sunt, să-mi iubesc vergeturile și pielea mult prea albă, să-mi iubesc corpul și să-l apreciez mai mult. Îmi iubea corpul, dar mă-ntrebam dacă-mi iubea şi caracterul, sufletul și deseori mă-ntrebam de ce se împotrivea să mă iubească. Paul era un bărbat independent, fugea de dragoste, era o fire libertină și își iubea viața de single. Nu voia să se complice, din acest motiv relația noastră a rămas ascunsă printre cearșafuri, atingeri și sărutări.

— Bine, mulțumesc. Aș vrea o cafea și atât. Paul, eu nu am timp și orice mi-ai spune, îți zic NU.

— De ce? Eu te vreau lângă mine. Acum sunt pregătit! Mă privește serios.

— Acum? După atâta timp, vii și-mi spui că mă vrei? Tu știi prin câte am trecut? Unde erai când ţi-am spus că m-am îndrăgostit de tine? Unde erai când te-am rugat să mă lași să te iubesc? Unde erai când ți-am spus că nu-s ca celelalte? M-ai comparat întotdeauna cu femeile din viața ta și nu mi-ai oferit măcar o șansă să-ți arăt ce am în suflet. Recunosc, nu sunt ușor de cucerit și de păstrat. Sunt vulnerabilă, încăpăţânată, supărăcioasă, mofturoasă și lista poate continua. Dar știu să iubesc! În spatele unui zâmbet se ascund trăiri și emoții! Am suferit din dragoste, am rănit bărbați și mi-a părut rău. M-am îndrăgostit de oameni care nu mă meritau și n-am oferit șanse unor oameni care mi-ar fi dăruit fericirea, doar pentru că i-am întâlnit în momentul greșit. Tu erai omul potrivit și m-ai lăsat să plec!

Privindu-l în ochi, simţem că obrajii îmi iau foc. Eram furioasă, mă simțeam rănită și nu-nțelegeam cum îndrăznea să aibă curajul să vină acum să mă caute din nou! El era liber, eu eram liberă, dar nu m-a vrut. Niciodată nu m-a vrut.

— O femeie îți poate ierta multe, dar niciodată faptul că n-ai iubit-o la momentul potrivit! Că nu i-ai acordat acele mici atenții când avea nevoie cu adevărat și a trebuit să plece pentru ca tu să-nțelegi că ea ar fi fost acolo, lângă tine, necondiționat. Părerile de rău nu-și mai au rostul! Mă ridic și strâng cu putere mânerul genții. Îl privesc și plec. Dintr-o dată, mă blochez. Îi aud pașii și sufletul-mi tremură. Mă-ntorc și îi resping brațele.

— Când o femeie pleacă, ea nu mai privește în urmă. Eu nu calc pe unde am mai trecut o dată, nu cerșesc iubire și nu-mi abandonez fericirea în brațele unui bărbat. Nu voi mai face aceeași greșeală. N-ai vrut să mă iubești crezând că vei găsi fericirea sărind din pat în pat. N-aveai nevoie de o iubită, aveai nevoie de plăcere. N-ai vrut să renunți la libertate pentru mine, iar eu nu vreau să renunț la demnitatea mea de femeie! Fă ce vrei, pe mine să nu mă mai cauți!

Eu sunt femeie - Maria Cristiana TudoseWhere stories live. Discover now