Eu sunt femeie - Maria Cristiana Tudose

Capitolul 24

Principesa Elena, România, 16 mai 2013

Dragă Maria,

Astăzi ești o femeie firavă într-o lume hapsână, disperată după tot ce-i superficial și trist. Pe vremea mea nu era așa. Pe atunci oamenii erau simpli și modești, n-aveau multe așteptări și nu cunoșteau dezamăgirea.

Femeia trebuie să fie înţeleaptă. Ţine minte că bărbatul trebuie convins cu vorba bună, chiar și atunci când nu-i de acord. Noi, femeile, știm mai bine ce-i de făcut! Ne pricepem la sentimente, avem frica lui Dumnezeu, îngrijim de casă și de copii. Ducem pe umerii noștri cea mai grea povară! Tare mi-am dorit să fiu haiduc, să fiu flăcău, să plec de capul meu fără a mă gândi la copii, nepoţi sau păsări de hrănit. Am avut o ogradă plină cu animale, pe vremea mea însemna bogăţie, pentru că aveai ce pune pe masă. Astăzi nu știu ce mai înseamnă: care-i bogăţia?

Ne plimbam cu căruţa, dimineaţa la patru ne urcam într-un camion și ne-ntorceam abia seara de la câmp. Hectare întregi, abia mai vedeam sfârșitul rândului. Săpam o mică groapă și acolo stătea ascuns bidonul meu cu apă. Cât să apere și pământul? Aplecată, sămânţă după sămânţă, sapă după sapă, nu ridicam privirea. Mâinile îmi erau înţepate, umflate, bătătorite și gându-mi era la copiii mei lăsaţi acasă. O femeie ar trebui să aibă timp pentru a sta cu copiii ei! Atunci nu se putea, femeia trebuia să muncească, adesea de două ori mai mult. Femeia muncește de când se știe, fără pauză. Probabil nici n-aș ști ce să fac cu odihna dacă aș primi-o de la cineva. După un rând terminat, dus și întors, setea mă făcea să-mi pierd echilibrul. Hainele îmi erau lipite de piele, de suflet, de viaţă. N-aveai d-ales, de carte n-avusesem parte. Mămica și tăticul n-aveau bani, dar aveau pământuri: este vorba de familie, de tradiţii, de onoare.

Ce-i onoarea? Oare mai există astăzi? Vă aștept la poartă și vă văd venind cu mașini ce par niște monștri, ca în filmele de la televizor. Uneori mă ia dorul și încerc să vă sun cu acea cutie mică ce o chemaţi telefon: eu nu-nţeleg cum de se poate ajunge la voi în doar câteva clipe.

Pe vremea mea, așteptam scrisori. Câteodată timpul parcă nu trecea şi credeai că aștepţi degeaba.

Astăzi, Maria, trăiești într-o lume diferită. Femeia poate și are dreptul la libertate. Ea trebuie să pretindă această egalitate, să lupte pentru a o păstra, alături de alte femei. Să nu fie răutate, invidie și minciună. Tu să nu vrei răul nimănui, să ai frică de Dumnezeu și să lași totul în mâinile Lui.

Mai dă-l încolo de trecut! Tot ce ai trăit cu un bărbat, momentele grele, dezamăgirile, lacrimile și tot ce ţi-a făcut rău ascunde‑le în ziua de ieri și închide ușa! Lasă-te iubită, bucură-te de ziua de azi, mergi înainte! Ai luptat destul? Atunci este suficient. Pentru un viitor mai frumos, trebuie să-ţi trăiești prezentul fără a-l compara cu trecutul. Ziua de ieri este o învăţătură de minte! Dacă te-a rănit, plângi cât vrei, dar apoi ridică-te! Dacă i-ai greșit, iartă-te! Nu există om perfect! Nu-ţi reproșa fapte, de multe ori facem alegeri greșite și este normal, suntem oameni! Nu compara bărbatul care te caută astăzi cu cel care te-a sărutat ieri: fiecare om merită o șansă, lasă-l să-ncerce! Iartă‑ţi greșelile, doar așa poţi merge înainte! Dacă vă iubiţi, luptaţi pentru ceea ce aţi clădit. Dar amintește-ţi: când un bărbat ajunge să nu te mai respecte sau tu ajungi să-l dispreţuiești, lupţi împotriva morilor de vânt.

Să ai parte de multă fericire, sănătate și să te păzească Dumnezeu! Să trăiești!

Fruntea sus, că ești femeie!

Străbunica Elena