Eu sunt femeie - Maria Cristiana Tudose

Capitolul 25

Mă simt obosită, dar fericită. Simt două mâini ce-mi ating faţa: mama. Cât este de frumoasă!

— Bună dimineața! Văd că ai avut o noapte lungă! Și îmi face cu ochiul! Peste două zile trebuie să plecăm, vrei să mergem undeva anume?

În urmă cu câteva zile fusesem prin sat cu Cristina, să ne facem poze prin rapiță. Am găsit un colț frumos și ne-am distrat cu aparatul de fotografiat. Am cumpărat înghețată și ne-am amintit de copilărie. Nu ne mai văzusem de o bună perioadă, dar mamele noastre sunt prietene de când eram copile, așa că noi pur și simplu... le-am urmat exemplul! Satul era plin de oameni frumoși, toți se cunoșteau între ei.

— A cui a fost ideea? am privit-o pe mama și am zâmbit.

— Nu știu. Pur și simplu am vrut să-ți lăsăm o amintire. Să-ți oferim susținere în momentele grele, să știi că nu ești singură!

— A fost atât de emoționant! Nici nu-ți dai seama. O privesc cu lacrimi în ochi. Ați făcut asemenea gest pentru mine... eu... eu nu știu ce să spun!

Se aud pașii străbunicii. Da, era o fire extrem de curioasă! Străbunicul râdea de ea când se văita că toate vecinele au bancă, iar ea trebuie să se uite de peste gard.

— Leano, păi în loc să stai la pândă pe la garduri, mai bine fă treabă prin casă! Râdeam copios de felul în care se tachinau, mai ales că străbunicul era glumeț din cale afară și străbunica Elena era extrem de supărăcioasă câteodată. Închid ochii și îmi amintesc privirea-i blândă, în timp ce-și făcea barba, iar eu mă jucam cu spuma, mânjindu-mi obrajii, imitându-l în fața oglinzii.

— Se aud pași greoi și un oftat de suflet tânăr blocat într-un corp mult prea bătrân.

— Ai văzut ce surpriză ți-am făcut? spune străbunica zâmbind. Se așază lângă mine și se uită direct în ochii mei. Îndepărtează-te de oamenii care te fac să suferi și să plângi, stai cât mai departe de cei invidioși și meschini. Nu pierde vremea lângă oameni care nu te merită. M-ai înțeles?!

— Lasă, că știe și ea, zice mama. Noi te iubim, să nu uiți! Fii sinceră, spune ceea ce gândești și, oriunde ai ajunge în viață, să nu uiți de unde ai plecat. Poți fi sus și dintr-o dată poți pica. Lasă o amintire frumoasă despre tine sau cel puțin încearcă. Păstrează în suflet oameni, ajută cum și când poți, iartă-i pe cei care ți-au greșit.

Mă ridic și-ncep să mă joc cu părul străbunicii. Deși este din ce în ce mai rar, atunci când îl ating pare fin ca mătasea. Pieptănul îl ține strâns sub batic parcă i-ar ascunde cel mai mare secret: senzualitatea. Îi desprind părul și o privesc atent: este superbă. Nu există femeie urată! Există bărbați care nu știu să aprecieze frumusețea unei femei! Asemănarea dintre mama și străbunica este izbitoare.

— Maria, tu să fii o femeie demnă, ce nu se lasă călcată în picioare! Să lupți, să înveți, să ai un loc de muncă și să nu depinzi de un bărbat, ne-am înțeles? Ia-ți un bărbat cu care poți face treabă, un om care să te iubească pentru ceea ce ești!

Dinții pieptănului despart firele argintii, mult prea firave, ce se-ntind pe spatele ei prăpădit după o muncă de-o viață.

— Leano, ce-ai îmbătrânit! zice mama râzând. O privesc și realizez că-i datorez tot ceea ce sunt astăzi. Dacă aș putea, aș păstra-o lângă mine pentru totdeauna, dar soarta nu mă lasă. Timpul trece, venim pe lume, creștem, învățăm și când știm secretele vieții, plecăm.

— Laura, vei ajunge și tu bătrână ca mine! Spune străbunica, strângând din buze.

— Sunteți minunate! Să știți că într-o zi voi scrie o carte despre voi! zic mândră. Promit!

— Ohohoho, carte despre noi? Despre o babă de la țară și una de la oraș? se ascunde, râzând.

— Eu nu-s babă! zice mama. Eu sunt femeie! Vârsta este doar un număr!

— Exact! Așa să fie titlul cărții! Le îmbrățișez și le pup obrajii.

— Vrei să te certe toți bărbații?!!! exclamă străbunica, așezându-și basmaua.

— Și va apărea în toate librăriile! Toate femeile vor ști despre voi și vor învăța să se iubească, să se respecte și să fie ambițioase! Vă iubesc!

Pentru o clipă, se lasă liniștea și apoi un cor de râsete umple camera.

Dacă vrei, visele și promisiunile pot deveni realitate.

SFÂRȘIT